Stimata redactie, draga doamna Sanziana Pop,
E inutil, dar frumos sa-ncep prin a va spune ca sunt o veche cititoare a revistei dvs., impreuna cu intreaga mea familie. Simt ca va spun asta in fiecare saptamana, cu fiecare numar pe care-l cumpar, dvs. fiind deja de-a casei in casa si sufletul meu. Sunt, deci, si eu unul din multii anonimi care va iubesc si va pretuiesc munca. Desi m-am gandit de multe ori sa va scriu, de fiecare data am considerat ca problemele mele sunt marunte si mai bine nu va risipesc timpul pe care cu atata generozitate il oferiti celor cu adevarat in suferinta. De altfel, sfaturile si indrumarile pe care le gasim in paginile revistei reprezinta o binefacere pentru suflet si minte, fiind aproape de inima tuturor celor care cauta vorba rostita cu simtire si gandire adevarata, atat de rara si in viata de zi cu zi, daramite in presa!
Pretuirea de care se bucura revista dvs. in tara si in lume e fireasca, deci, in acest context. Prietenii mei plecati din tara va citesc pe Internet, atat prin intermediul site-ului dvs., cat si prin e-mail-urile pe care le trimit. Cand nu mai am rabdare de la o saptamana la alta, preiau unele articole ca atare din revista, le scanez si le trimit. Iata, ca un prim exemplu, raspunsul unei prietene din Washington, care - ca urmare a interviului d-lui Augustin Buzura din numarul 7-14 iunie, pe care l-am trimis de cum l-am citit - doreste sa "puna un umar voluntar" la reusita festivalului romanesc; din pacate, nu stiu in ce directie s-o indrum, asa ca as fi fericita daca ati putea lua legatura cu dl Buzura sau cu altcineva, implicat direct in eveniment, pentru a-mi putea furniza fie un numar de telefon, fie o adresa de e-mail la care prietena mea sa-si poata oferi serviciile. Sunt sigura ca in aceeasi situatie vor fi multi romani din zona Washington, in perioada respectiva, asa ca poate ar fi bine sa publicati aceste adrese fie in revista, fie in site-ul de pe Internet.
Va multumesc pentru ca existati si pentru toate eforturile pe care sunt sigura ca le faceti pentru asta, va imbratisez din toata inima si va doresc sa ne bucuram impreuna de reusita acestui festival si de cat mai multe impliniri sufletesti, de care avem mare nevoie in aceste vremuri tulburi.
Cu toata prietenia mea,
Doina Serban
Scrisoarea prietenei mele din America
Draga Doina,
Esti o bomboana. Mersi pentru articol. Un pasaj de acolo mi-a trezit interesul (tot articolul, de fapt) si anume raspunsul lui Augustin Buzura despre diaspora romaneasca din State. Are foarte mare dreptate, mi-e rusine sa spun. Fiindca totul se va intampla "in my backyard", vreau si eu sa pun un umar voluntar la acest macro-eveniment. Asa ca voi lua legatura cu cineva de aici care se ocupa de problema asta (nu stiu inca cu cine), dar m-ar ajuta daca ai avea si tu vreun nume sau vreo adresa de la cineva de-acolo, ca sa vad de ce ar avea nevoie: de la traduceri pana la intins fete de masa - de fapt, orice ajutor cred ca le-ar fi de folos. Voi fi acolo de la deschidere pana la inchidere, nu cred ca voi incepe vreun job prea curand, asa ca timp, slava Domnului, este. Ce spui, ai vreun numar de telefon sau vreo adresa de e-mail de la fratii romani? Ca mi-e jena cat de uraciosi sunt ameromanii de pe-aici, si cumva vreau sa dreg putin din impresia proasta ce-o fac.
Draga doamna Doina Serban,
Multumindu-va pentru minunatele dv. aprecieri la adresa revistei, dar mai ales pentru popularizarea pe care ne-o faceti peste Ocean, va punem la dispozitie telefonul solicitat: Centrul Cultural Roman din New York, 0212-6870180 (dl Augustin Buzura se afla deja acolo).
Cazuri De Extrema Urgenta
"M-am straduit sa devin un om normal si nu un copil al strazii"
Ma numesc Morosan Petru, am 25 de ani si m-am nascut in localitatea Gura Humorului. Din nastere sunt handicapat fizic. Pentru ca am un singur deget in loc de mana stanga si nu am mana dreapta, parintii m-au abandonat de la o varsta frageda. Dumnezeu m-a ajutat si am fost incadrat intr-un camin de copii orfani.
Am terminat scoala elementara la Cluj-Napoca, dupa care, fiind transferat la Bucuresti, am absolvit Liceul Economic. Am fost nevoit sa scriu cu singurul meu deget, ajutandu-ma cu gura, dar chiar si asa am fost foarte bucuros ca pot studia. In toti acesti ani, m-am straduit sa devin un om normal si nu un copil al strazii. Toata viata mea mi-am dorit sa fiu ca ceilalti, sa ma pot imbraca si sa pot manca singur, fara sa fie nevoie sa ma ajute cineva.
Cu ajutorul lui Dumnezeu am realizat doua lucruri importante in viata unui om: am o familie si o slujba. Nu mai sunt singur pentru ca o am alaturi pe sotia mea si - in ciuda infirmitatii mele - am fost binecuvantati cu un copil frumos si sanatos, care acum are deja doi ani. In ceea ce priveste posibilitatea de a avea o slujba, sunt foarte bucuros sa va spun ca de aproape sase ani lucrez ca invatator la o scoala pentru copii cu handicap fizic.
Am fost foarte fericit sa aud ca la clinica specializata din Heidelberg, din Germania, problema mea poate fi rezolvata. Astfel, adresandu-ma in scris catre medicii acestei clinici, mi s-a comunicat ca, pentru suma de 68.000 Dm, pot obtine proteze care sa-mi suplineasca lipsa mainilor. In momentul primirii acestei vesti am fost foarte fericit, dar in acelasi timp si trist: salariul meu nu e suficient pentru a acoperi aceasta suma.
Am apelat la unele institutii din Romania si la persoane particulare: presedintele Romaniei, senatori, conduceri de banci si preoti. Ca urmare a demersului meu, am obtinut o suma care insa este prea mica. Pentru donatiile de care as putea beneficia am deschis un cont bancar: 475211605047 B.C.R. - S.M.B., B-dul Libertatii nr. 22, cod swift R.N.C.B. R.O.B.U. A xxx.
Fie ca Dumnezeu sa va binecuvanteze pe dumneavoastra si intreaga familie si sa va rasplateasca orice ajutor, fie cat de mic.
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru mila Lui nemasurata si ajutorul Sau si va multumesc pentru atentia pe care mi-ati acordat-o.
Al dumneavoastra,
Petru Morosan - Str. Lucretiu Patrascanu nr. 2, bl. G2, et. 2, ap. 70, Bucuresti, tel. 643.31.78
Va Multumim Ca Ne-Ati Ajutat
"Generozitatea cititorilor dv. ne-a fericit"
(Scrisoarea "In urma unui plonjon in apa, baiatul meu a paralizat", F. As nr. 360)
Sunt mama lui Costin, nefericitul baiat care in urma unui plonjon in apa a facut tetraplegie flasca cu compresie medulara, fiind dependent de caruciorul cu rotile. In numarul 360 al revistei am solicitat ajutor, pentru a-i putea oferi tratamentele necesare, extrem de grele si scumpe, dar care ne dau speranta ca isi va putea reveni intr-o zi. In urma publicarii anuntului, raspunsurile nu au intarziat sa apara, oameni din toata tara declarandu-si, prin bani sau simple cuvinte, solidaritatea cu noi. Doresc ca tot prin intermediul acestei minunate reviste sa le multumesc tuturor acelora care ne-au ajutat. Faptul ca nu suntem singuri in marea noastra nenorocire ne sustine moral. Mii de multumiri in numele meu si al baiatului meu pentru toti cei care ne-au inteles disperarea si, mai ales, revistei "Formula As", care ne-a facut sa-i simtim bunatatea in mod concret. Dumnezeu sa va aiba in paza pe toti!
Teodora Dumitru - Ploiesti
"Multa sanatate si bucurii"
(Scrisoarea "13 orfani au nevoie de sufletul dv.")
Ma numesc Doina Constantin si sunt autoarea apelului legat de situatia copiilor orfani de la Casa de Copii "Domnesti". Dumneavoastra mi-ati publicat scrisoarea si copiii au primit ajutor. Nu putem sa va rasplatim bunatatea decat multumindu-le cititorilor dv. din suflet, dorindu-le multa sanatate si bucurii. Doamne ajuta!
"Planeta coralului rosu"
Numele meu este Alina Petrescu si sunt eleva in clasa a Iv-a C la Scoala generala nr. 1 din Campina. Imi plac foarte mult filmele S.F. si dansul, dar mai ales imi place sa pictez. Pentru ca sunteti revista mea preferata, m-am gandit sa va trimit doua dintre picturile mele: una reprezinta o casa la tara, iar pe cealalta am intitulat-o "Planeta coralului rosu". Va iubesc!
Alina Petrescu - Str. Strandului nr. 6, Campina, cod 2150, Jud. Prahova