"Muzica este pentru mine singurul mod prin care pot sa gasesc cheia spre sufletele celorlalti"
Loredana si-a sarbatorit saptamana trecuta implinirea a 29 de ani de viata (dintre care 15 de cariera!), lansand un nou album, al saptelea in palmaresul sau discografic, intitulat - senzual si olfactiv - "Aromaroma". De data aceasta, Loredana pozeaza in stilul actual al Madonnei (si nu fara sa-i reuseasca figura!), incepand cu sonoritatile instrumentale indiene si pana la look-ul romantic, cu plete lungi si privire ingenua. La fel ca si diva americana, Loredana se bucura de un credit dat de maternitate, ce o transforma din "demon" in "angel radios". Desi secundele o arunca fara mila spre varsta ingrata (pentru un artist al scenei) de 30 de ani, nonconformistei Lori nu i-a scazut cu nici un dram talentul si inspiratia si adulmeca cu inteligenta noi retete de succes din lumea de Vest.
"Onesti, Onesti, zambet cald pe harta tarii"
- Loredana, vreau sa te intreb cum se vede lumea la 29 de ani.
- Altfel decat la 28, decat la 27, decat la 26 si foarte, foarte diferita decat la 18 ani - cand credeam ca nu mai pot invata alte lucruri si ca stiu totul despre viata. Astazi, mi se pare ca, dimpotriva, abia acum incepe aventura cunoasterii! Si in fiecare zi realizez ca mai am foarte, foarte multe de invatat. Numai cunoasterea te poate face sa intelegi ce se intampla in jurul tau si care e rostul nostru pe pamant.
- Zodia ta te conduce catre aceste introspectiuni? Esti un Geaman in adevaratul sens al cuvantului, nu-i asa? Creativ, energic, ambitios...
- Cred ca da. Adica pastrez caracteristicile de baza ale Gemenilor, si anume acelea ca sunt foarte activi, dar si sociabili, foarte loiali (pana la modul total dezinteresat), lucru care nu ii avantajeaza intotdeauna, dar o fac pentru ca le face placere celor din jur. Apoi, Gemenii mai au si un spirit de sacrificiu care, de multe ori, e prost inteles pentru ca, punandu-si sufletul pe tava si fiind foarte sinceri, au surpriza sa primeasca in schimb si dezamagiri, nu numai multumiri.
- Ti-amintesti primul cantec pe care l-ai cantat pe o scena? Cati ani aveai atunci?
- Primul meu cantec l-am cantat pe scena la o serbare de la gradinita, se numea "Un vraf de jucarii" si aveam vreo 3-4 anisori. Am avut mare succes! Si acum il stiu si i-l fredonez fetitei mele!
- Cum era fetita Loredana Groza? Iti mai amintesti?
- Ca un fel de miniatura a celei care sunt acum, dar cu mult mai visatoare, in sensul dat de inconstienta varstei. Pentru ca si acum visez, dar visez cu luciditate, stiind ca nu toate visele se implinesc. Am avut o copilarie superba - petrecuta la Onesti si in satul bunicilor, aflat in aceeasi zona - o copilarie in care am facut tot ce mi-am dorit, mai putin orele de vioara, care m-au terorizat vreme de opt ani. Eram un copil foarte activ, mergeam in tabere, eram un spirit foarte curios. Asta m-a ajutat sa-mi deschid orizontul, sa fiu mai comunicativa. Tot timpul imi revin amintiri din copilarie. Mi-erau dragi vacantele la tara, la bunici, mi-erau dragi serbarile de sfarsit de an, le tin minte si acum - ma ameteau emotiile si ma coplesea mandria ca eram tot timpul premianta (eram si comandanta de unitate a pionierilor). O bucurie pe care astazi n-o mai vad la copii: serbarea de sfarsit de an!
- S-a intamplat ceva in copilaria ta ce te-a facut sa te indrepti catre muzica, sau a fost un accident?
- Nu, n-a fost nici un accident, am fost "programata" pentru asta. De Bunul Dumnezeu, desigur, nu de parinti, care nici nu voiau sa auda ca vreau sa ma fac artista. Ei considerau ca este ceva rusinos sa fii artist, este o profesie care nu-ti ofera nici un viitor si nici o siguranta a zilei de maine. Am avut mult de luptat cu aceasta mentalitate a parintilor mei. Intr-un fel au avut dreptate, pentru ca in meseria asta ori iti asumi riscul maxim, ori te lasi! Aici, nu castiga decat cei care au spirit de invingatori. Mi-am dorit de mica sa cant, de cand ascultam muzica pe un pick-up polonez pe care-l aveam acasa; aveam niste discuri cu cantece patriotice: "Onesti, Onesti - zambet cald pe harta tarii", absolut puerile, si mai aveam niste discuri cu Margareta Paslaru, care mie imi placea foarte mult.
- Cum era adolescenta Loredana Groza? La 14 ani erai deja celebra in muzica usoara romaneasca a anilor "80.
- Aveam parul foarte lung si foarte bogat, mi se parea ca sunt cea mai frumoasa si cea mai grozava si credeam ca pot sa cuceresc lumea foarte usor, doar daca ma concentrez un pic. Nimic nu mi se parea imposibil, nu-mi era frica de nimic. (Pot sa spun ca nici acum nu mi-e foarte teama, dar experienta m-a facut sa-mi dau seama ca trebuie sa ai rabdare cu tine si cu cei din jurul tau!) Aveam 14 ani cand m-am lansat, era la Mamaia "86, cu o piesa a lui Marius Teicu - "Ma-ntreb ce sa fac".
- Ai avut vreun model in cariera, te-a indrumat cineva, datorezi cuiva formarea ta ca artist?
- Mama mea, fiind cadru didactic, era un critic foarte sever. Ea era primul meu judecator si ma corecta cu asprime. Mai incearca ea si acum sa-mi dea sfaturi, desi unele sunt total desuete.
"Imi place la nebunie sa fiu mama, sotie, sa ma simt protejata de dragostea familiei mele ca de o aura!"
- Spune-mi, Loredana, care crezi ca e cel mai important lucru pe care l-ai invatat pana acum in viata, in cariera?
- Sa fiu toleranta, sa fiu buna si sa privesc intotdeauna cu intelegere si cu dragoste oamenii din jurul meu, chiar si pe aceia care nu ma inteleg sau care, de multe ori, au incercat sa-mi faca chiar rau. Iubesc viata, iubesc oamenii, iubesc animalele - am o catelusa, o cheama Alma. Imi plac animalele foarte tare, pentru ca eu cred ca animalele sunt niste suflete incatusate. Fetita mea, Elena, se impaca foarte bine cu Alma, incearca sa se imprieteneasca cu ea, desi Alma e foarte geloasa si nu vrea sa imparta afectiunea mea cu nimeni.
- Dar peste dezamagiri cum ai trecut? Pentru ca orice drum e presarat si cu pietre peste care ti se pare ca nu poti trece.
- Prin felul meu de a fi, am incercat sa nu pastrez supararile si sa nu le transform in dezamagiri. Trec foarte usor peste neimpliniri, nu vreau sa ma las marcata. Toate lucrurile negative, care lasa urme adanci in inima ta, vor ajunge sa iti faca rau, sa te opreasca din drumul tau spre mai sus, mai bine, mai mult. Esecurile incerc sa le transform in mici bagatele, ca sa spun asa. Si de multe ori chiar reusesc sa nu le dau importanta! E o reteta buna de fericire.
- Care este pentru tine raportul familie - cariera?
- Amandoua sunt pe locul intai, incerc sa le contopesc in viata mea. Imi place la nebunie sa fiu mama, sotie si in acelasi timp imi place sa ma simt protejata de dragostea familiei mele, ca de o aura. De aici imi extrag puterea si "seva" creatoare. Puterea pentru razboiul psihologic pe care-l port in afara familiei, in afara casei mele. Asa vad casa mea - ca pe o oaza, protejata de un ecran transparent pe care nu-l vad decat eu si cei dragi mie si afara e lumea, in care trebuie sa lupti si sa izbandesti, pentru ca numai invingatorii sunt cei alesi.
- Maternitatea a schimbat ceva in personalitatea ta? Cum ti se pare acum lumea, cand fetita ta, Elena, iti spune "mama"?
- Cred ca fiecare femeie ar trebui sa treaca prin aceasta experienta a maternitatii, care este definitiva si vitala. Nu esti femeie, daca nu ai trecut prin experienta unei nasteri si prin aceasta experienta de zi cu zi, de a vedea cum creste sub ochii tai aceasta minune - copilul tau. Si nu inteleg oamenii care spun ca nu vor sa aiba copii si nici nu au nevoie de asta. Inseamna ca se multumesc sa traiasca intr-o lume mai ingusta, mai egoista; poate Dumnezeu le va deschide inima si mintea sa inteleaga ca un copil este cel mai important lucru pentru fiecare fiinta din lumea asta. Cantecul "E" de pe acest ultim album este una dintre cele mai sensibile piese pe care le-am scris vreodata. Textul piesei are o incarcatura emotionala deosebita, pentru ca mi-a fost inspirat de fiica mea, Elena.
- Te consideri maturizata la 29 de ani, sau iti place sa te mai crezi copil, din cand in cand?
- Cred ca sunt in curs de maturizare. Singura bucatica de prospetime in viata mea este atunci cand mai gresesc sau cand evadez din serios si din sobru. Imi place sa fiu copil si sa traiesc cu aceeasi intensitate si puritate a sentimentelor ca odinioara.
"Fericirea sta in lucrurile simple!"
- Care ar fi noua ta imagine pe care ai vrea sa o recepteze publicul tau?
- Intre real si ireal, intre mister si imediata realitate, intre fierbinte si rece, intre extreme, intre contraste.
- Textele pieselor pe care le canti le faci chiar tu, de cativa ani buni. Cine semneaza muzica pe acest nou album al tau?
- La ultimele albume, m-am implicat foarte tare si in muzica, iar la acesta din urma am colaborat cu Razvan Mirica. "Aromaroma" este deja un hit care mai beneficiaza si de aportul excelentului videoclip realizat de Camil Tulcan si Gratian Galdau. Unul dintre lucrurile care ne-a apropiat pe mine si pe Razvan Mirica (si eu, si el suntem nascuti pe data de 10 iunie) este, cu siguranta, pasiunea pentru muzica orientala. In plus, este cunoscut faptul ca Razvan este un foarte bun chitarist, dar si un impatimit al sitar-ului (instrument indian cu coarde), pe care il foloseste din belsug in acest album.
- Colaborarea ta din iarna cu Bug Mafia pentru single-ul "Lumea e a mea" a surprins foarte multa lume. Pentru una din piesele de pe acest maxi-single ("Ycekdana") ai colaborat cu Puya si Sisu de la "La Familia", iar partile de rap sunt realizate de Dana Marihuana. Ti se pare ca-ti vine bine stilul acesta hip-hop?
- Muzical, nu as putea sa spun ca ma situez intr-o anumita zona; experimentez acum mai multe genuri muzicale, asa simt acum nevoia sa cant. Mi se pare mult prea strict, prea rigid, sa cant la fel timp de 20 de ani, fara a schimba nimic in stilul meu. Si atunci, vreau sa trec prin cat mai multe stari muzicale. Nu stiu daca imi vine bine sau nu, asta e ca si cum as proba o rochie: nu ma intereseaza neaparat sa fie la moda, ci sa ma simt eu bine in aceasta rochie. Ceea ce cant este o combinatie de hip-hop cu rock alternativ si cu pop. Ceea ce cant acum ma reprezinta in acest moment, poate ca in toamna o sa cant altfel, poate ca o sa gasesc noi modalitati de expresie, nu stiu, doar Dumnezeu imi va arata calea.
- Spune-mi, Loredana, ce-ti doresti cel mai mult sa faci in vara aceasta?
- Sa reusesc sa termin tot materialul pentru albumul mare care imi va iesi in toamna. Sper sa iasa niste cantece pe masura emotiilor pe care le traiesc zi de zi. Consider ca sunt un om fericit, chiar daca momentele acestea nu sunt continue. Pentru ca fericirea sta in lucrurile simple, nu in acumularile materiale. Sta in Dumnezeu si in spiritul nostru pe care trebuie sa-l alimentam in fiecare zi, citind, informandu-ne, cunoscand oamenii, apropiindu-ne de ei cu rabdare, incercand sa-i si intelegem. Asta poate sa ne duca spre fericire si spre intelepciune. Iar muzica este pentru mine singurul mod prin care pot sa gasesc cheia spre sufletele celorlalti.
- Ce ai vrea sa transmiti ascultatorilor si fanilor tai prin intermediul revistei noastre?
- Sa fie mai toleranti, sa fie mai buni, sa fie pozitivi, indiferent ce li se intampla sau cu ce oameni iau contact in fiecare zi. Sa se gandeasca intotdeauna atunci cand vor sa spuna o vorba rea sau sa faca un gest urat, ca pot sa faca si bine si, intr-adevar, a face bine e mult mai greu decat a face rau. E nevoie doar de putin efort si nu e imposibil sa treci peste pornirile rele. Asta le doresc!