Sperante de pace
In timp ce vacanta se amina datorita grevei profesorilor, pacea in Kosovo pare sa inceapa a se instala, aducind speranta si destule probleme tehnice si de reconstructie. Oricum va fi, pacea - in toate sensurile ei - este totdeauna un motiv de bucurie. Oare nu asta cerem in rugaciunile noastre?
Oricit de mare ar fi fost pina atunci suferinta, oricit de mari si inutile distrugerile, reconstructia da omului un sentiment de sarbatoare, chiar daca inseamna efort, sacrificiu si noi suferinte. Reconstructia inseamna crestere, adica virsta tinara, elan si din nou bucuria de a vedea cum din efortul tau se cladeste ceva. Sigur, cei disparuti trebuie comemorati, cei bolnavi - ajutati si tratati, cei napastuiti - consolati, si toate acestea tempereaza bucuria. Dar pacea este adevaratul cistigator al oricarui razboi. Oribil cuvint a devenit in acesti ultimi ani cuvantul "cistigator"! Sint televiziuni care la fiecare citeva minute te invita sa "cistigi" pe nemeritate sau pe raspunsuri la intrebari infantile. In asemenea context, ti se pare indecent sa mai folosesti cuvintul "cistig" atunci cind e vorba de lucruri atit de pretioase ca Pacea, Bucuria. Cei care folosesc in scopuri comerciale, pe toate canalele, concursurile cu "cistiguri" ar trebui sa fie obligati prin lege sa foloseasca alt cuvint in loc de "cistig". Ca, de exemplu, cuvintul "pleasca". Ma tem insa ca e prea tirziu: cuvintul "cistig" s-a depreciat deja, si-a pierdut prestigiul. Asa ca va rog sa ma scuzati ca l-am folosit mai sus alaturi de cuvintul "pace".
Iata, se pune la Tvr 1 intrebarea daca Romania va avea "ceva de cistigat de pe urma razboiului din Iugoslavia". Oribil! Transpare din intrebare o mentalitate de scormonitor in gunoaie, de sacal, de om puturos. Pe de alta parte se afirma ca, in 50 de ani de existenta, Nato a inceput un singur razboi - cel din Iugoslavia - si prestigiul il obliga sa cistige, asa ca l-a cistigat. L-a cistigat cheltuind miliarde de dolari, bani cu care milioane de balcanici ar fi putut fi convinsi sa stea zeci de ani cu ochii zgiiti in televizoare, in speranta cistigarii unui apartament sau a unui automobil. Probabil ca asta va fi abia faza a doua, cea a reconstructiei in varianta americana. E cumva o logica inversa economiei de piata. Sa arunci din avion miliarde de dolari cu valoarea lor si sa cistigi ceva simbolic si impalpabil. Dar si aici, tot devalorizarea cuvintului "a cistiga" duce la tulburarea bucuriei pacii. Din fericire, aceste ultime doua cuvinte ramin valori eterne in orice ordine ar veni. Pace, Bucurie - Bucurie, Pace.
Mircea Nedelciu