Ultimele sondaje de opinie i-au nelinistit la culme pe actualii detinatori ai Puterii. Barometrul de Opinie Publica, realizat in luna mai de Metro Media Transilvania, confirma tendinta de declin a popularitatii lor, tendinta definita clar si in sondajul anterior al Iccv. Daca alegerile ar avea loc saptamana viitoare, nici Cdr - cu Pd si Udmr ca aliati in coalitia guvernamentala - nici presedintele Constantinescu nu s-ar mai regasi pe pozitiile pe care le detin. Barometrul Metro Media indica "primejdia" unei victorii absolute a Pdsr si a liderului sau, dl Iliescu. Intr-o ascensiune marcata se afla ApR-ul d-lui T. Melescanu, cea mai mare parte a sustinatorilor sai provenind, pe cat se pare, din randurile simpatizantilor Cdr, dezamagiti de prestatia acesteia. Procentajul surprinzator al Pdsr, care ar putea chiar guverna singur, se explica prin adaptarea mesajului electoral - care ramane, totusi, de centru-stanga - la situatia actuala, inclusiv prin colorarea lui nationala. Pdsr-ul a preluat astfel nu numai voturile partidelor plasate ideologic la stanga sa (Psm, Ps etc.), cat si pe cele ale gruparilor politice nationaliste (Punr, Paur si chiar Prm). El a detronat, de altfel, in Transilvania - provincie romaneasca traditional inclinata spre dreapta - Cdr-ul si sustinatorii sai. Doar Udmr-ul si-a pastrat, in mod firesc, procentajul obisnuit.
Nu ne-am propus insa, in acest editorial, o analiza a ultimului sondaj de opinie. Pana la alegeri se vor realiza inca multe altele si, cu alt prilej, vom incerca sa surprindem mutatiile extrem de interesante care s-au produs si se vor produce atat in optiunile cetatenilor, cat si in ofertele partidelor. Nu vom cerceta nici cauzele caderii catastrofale ale coalitiei in functiune. Multe din ele au fost deja semnalate de-a lungul timpului in spatiul pe care As-ul il acorda politicii. Nu putem sa nu remarcam insa ca semnalele date de noi, cat si de alti observatori ai jocului politic din presa independenta au fost complet ignorate de cei aflati azi la Putere, ba chiar - in anume cazuri - considerate rauvoitoare. Mai marii zilei si-au vazut de treburile lor particulare, ratand misiunea pentru care au fost investiti cu votul din noiembrie 1996. Mult mai interesante ni se par reactiile lor actuale la amenintarea - conturata in sondaje - a pierderii Puterii. Pentru ca, desi pana la alegeri mai este un an si ceva, ei par a fi atinsi deja de febra electorala. In loc sa incerce, pe aceasta ultima lungime, sa deblocheze cat de cat Reforma, sa o faca ireversibila, liderii Puterii par a se preocupa doar de doua "solutii": conservarea propagandistica a situatiei si asigurarea - in cazul schimbarii ei - a unei bunastari materiale care sa-i puna la adapost de vicisitudinile... viitorului.
In prima directie se inscriu conflictele deschise dintre componentele aliantei guvernamentale - Cdr, Pd si Udmr - fiecare urmarind sa arunce responsabilitatea crizei pe seama celorlalti, cat si brusca revenire in atentia electoratului a presedintelui Constantinescu, printr-o serie de surprinzatoare miscari propagandistice. Presedintele a realizat - se pare - in sfarsit, ca olimpianul neamestec in treburile administratiei ii dauneaza popularitatii. "Succesele" externe s-au dovedit a fi insuficiente pentru pastrarea unui procent electoral care sa-i asigure conservarea fotoliului de la Cotroceni. Iar esecul "campaniilor" lansate de el i-a redus si mai mult cota electorala. Desi Cdr a anuntat ca-i va sprijini iarasi candidatura, dl Constantinescu a realizat ca acest simplu anunt nu este suficient. El stie, pe de o parte, ca sprijinul nu este absolut sigur - multi lideri ai aliantei avand ambitii prezidentiale mai mult sau mai putin evidente - si, pe de alta parte, ca prabusirea Cdr ii poate antrena propria cadere. Scopul deciziei de a-l convoca, pentru "consultari", in fiecare vineri pe seful Executivului, dl Radu Vasile, este unul subtil: presedintele vrea sa sugereze ca a urmarit sa faca eficienta - in limitele puterii sale constitutionale - actiunea administratiei. Daca aceasta esueaza, responsabilitatea ii revine ei in intregime. "Popularul" premier nu va mai putea deveni un rival in stabilirea candidatului la presedintie al actualei majoritati. Dl presedinte aspira, se pare, chiar la o reorganizare a coalitiei, pe care a permis-o si prin deschiderea spre alte grupari politice noi.
"Amestecul" in afacerile Executivului nu este, totusi, suficient pentru recuperarea pierderilor procentuale. Efectul lui nu este imediat si, pana la urma, poate fi pervers. Ambitiosul Radu Vasile poate, la randu-i, sa acuze presedintia de esecul actiunii reformiste a cabinetului sau. Reactia, facuta publica in "seminarul" tinut la Mangalia luna trecuta, la propunerea prezidentiala de includere in Guvern a unui tehnocrat, dl T. Stolojan, a fost extrem de semnificativa. In consecinta, dl Constantinescu a fost obligat sa caute si alte "teme" ideologice pentru redresarea pierderilor sale de imagine. Asa se explica explozia mediatica a unei "afaceri tenebroase" relevata chiar de presedinte, afacerea asa-numitei "Declaratii de la Cluj". Vineri, 4 iunie a.c., la Targu-Mures, intr-o intalnire cu oamenii de cultura locali, dl Constantinescu a lansat un avertisment foarte dur in legatura cu pregatirea acestei declaratii-manifest care propune, pur si simplu, federalizarea Romaniei. Documentul, despre care nu se stie cum i-a parvenit, cere - dupa cum a afirmat presedintele - pe baza principiilor devolutiei si subsidiaritatii, autonomia administrativa a Transilvaniei si a Banatului, provincii diferite ca nivel de civilizatie si cultura de restul statului roman. Or, cereri de acest fel au fost sursa tragediei din Kosovo. "Sigur, orice se poate dezbate in cadrul unui dialog", a declarat dl Constantinescu, "dar asa cum am mai spus-o, nu voi accepta niciodata, sub nici o forma, idei separatiste care neaga principii fundamentale din Constitutie si care contravin intereselor esentiale ale poporului roman. (...) Personal, niciodata - nici ca presedinte, nici ca intelectual - nu voi putea accepta ideea unui stat roman decat ca stat unitar si suveran, asa cum este definit de Constitutie."
Comentariile asupra numitei "declaratii", dar si a pozitiei exprimate de presedintele tarii au fost nenumarate. Presa a relatat ca "Declaratia de la Cluj" era un bruion preparat pentru aniversarea a zece ani de la celebra "Declaratie de la Budapesta" care, pe vremea ceausismului, solicita democratizarea Romaniei si acordarea de drepturi minoritatii maghiare din Transilvania. Ideile din "declaratia clujeana", formulate - se pare - de politologul Molnar Gusztav, sunt vehiculate de mai multa vreme in mediile intelectuale maghiare si romane din Transilvania. Ele au fost expuse si in manifestul "M-am saturat de Romania", al lui Sabin Gherman. Printre altele, ele sustin necesitatea autoguvernarii Transilvaniei si Banatului, pentru ca cele doua provincii contribuie cu 55% la Produsul Intern Brut (Pib), dar primesc aceleasi fonduri de la Bugetul de Stat ca regiunile mai slab dezvoltate. Bunastarea locuitorilor celor doua provincii este deci grevata de mizeria si subdezvoltarea celorlalte. O federalizare ar permite Transilvaniei si Banatului sa se integreze mai repede in Europa si sa devina o "punte" si pentru restul Romaniei. Tendinta este, de altfel, vizibila in toate regiunile Europei Centrale.
Am mai explicat conotatia politica a unor asemenea teze. Cu cateva exceptii, intelectualii transilvaneni nu le sustin. Cei nominalizati ca semnatari ai "Declaratiei de la Cluj" s-au si dezis de ea. Unii chiar au sesizat formulele manipulatorii pe care le contine. In fapt, pentru masa romanilor ardeleni ea nu a avut ecou. Ce rost a avut atunci iesirea la rampa a presedintelui? Este evident ca reactia sa a fost una electorala. Nu preventiva - cum a sustinut purtatorul sau de cuvant, dl Rasvan Popescu - pentru ca, daca era asa, ea trebuia sa se produca de mai mult timp. Dl Constantinescu a ales "tema nationala" din cauza ca Transilvania, care a sustinut masiv victoria sa si a Cdr, este extrem de sensibila la problema. Criza economica, dar si obedienta sa fata de "rezolvarile" propuse de Nato in zone asemanatoare l-au privat de acest sprijin, dupa cum a relevat sondajul Metro Media. Pierderea simpatiilor electorale transilvanene poate duce la pierderea viitorului mandat. Dl presedinte are o nevoie disperata de recastigare a simpatiei cetatenilor. Dar - ne intrebam - oare cu astfel de "afaceri" se va mai putea produce vreo redresare? Solutiile veritabile sunt, totusi, altele.