Pornind pe urmele celebrei interprete de muzica bihoreana Florica Zaha, nu mi-am imaginat nici o clipa ca voi intalni o taranca aplecata peste razboi si care isi coase costumele in timp ce ingana o balada, dar nici ca voi intalni o femeie de afaceri energica si moderna, care isi guverneaza destinul cu talent de manager. Multe din fotografiile amintirilor noastre se schimba
"Am vrut sa fiu numa" una: Florica Zaha. Sa-mi tin rangul numelui meu de fata"
...Eu sunt nascuta in cea mai frumoasa comuna din judetul Bihor, comuna Avram Iancu. Inainte se numea Regina Maria. Asa o vad eu, este cea mai frumoasa comuna!... Oamenii din locurile mele sunt cei mai buni, mai blanzi, mai iubitori de frumos. Muncesc cat e soarele pe cer! De asta la noi sunt toate gospodariile mandre! In plus, in comuna mea se intampla un lucru mai rar intalnit - tinerii nu pleaca spre oras! De aici vine si puterea satului. Satul are viata, e unit. Tinerii din Avram Iancu iubesc pamantul si il muncesc alaturi de parinti, asa cum a lasat Dumnezeu sa fie de la inceputul lumii. Cu mare dragoste imi place sa amintesc faptul ca la mine in comuna oamenii stiu sa se bucure curat, pastrand ce au apucat de la mosii lor; la noi, exista si acum ansambluri de dansuri populare, atat la camin, cat si la scoala. In aceste formatii am inceput si eu...
- Ati "aparut" ca interpreta pe fondul existentei in aceasta zona a catorva celebre Florici, cantarete de muzica populara, pe care le iubeste o tara intreaga: Florica Ungur, Florica Bradu... Cum ati reusit sa va desprindeti de contingent?
- Intr-adevar, in Bihor sunt mai multe Florici, una mai talentata ca alta. Ca orice om care se straduieste sa-si creeze o personalitate, m-am straduit sa fiu eu insami. Am vrut sa fiu numa una, Florica Zaha, sa-mi tin rangul numelui meu de fata! O "copie" n-ar fi interesat pe nimeni, iar mie mi-ar fi fost rusine sa imit.
- Celelalte Florici din Bihor au studii superioare, dar fara nici o legatura cu muzica. Dv.?...
- Aici ma "inregimentez" si eu. Sunt licentiata in Drept, la Facultatea de Drept din Timisoara. Nu am profesat insa niciodata. Sunt multi interpreti cu studii superioare, unii au chiar Conservatorul, dar asta nu "intineaza" puritatea cantecului popular; este foarte puternica amprenta pe care locurile natale au lasat-o in fiecare din noi. Si eu, ca si multi alti cantareti, am invatat sa cant de la parinti; de la ei am auzit primele cantece si am crescut cu dragostea lor pentru cant.
- Ati pornit din comuna Avram Iancu cu o zestre nepretuita: traditiile stravechi. Ce v-a facut sa veniti tocmai la Oradea?
- Sa va povestesc: stiti cum sunt parintii, in special mamele... Mama mea a vrut sa am serviciul aproape de casa. Asa ca m-am angajat la Chisinau Cris. La scurta vreme, la Oradea a fost organizat un concurs folcloric, numit "Mandru-i cantecu-n Bihor". Colegii mei, care stiau ca eu cant, mi-au zis sa ma prezint la concurs. M-am dus la Oradea, m-am inscris la concurs si am obtinut premiul I. Asa ca m-am mutat in acest oras, incepand sa cant cu orchestra locala. Am fost angajata la fabrica de tricotaje "Miorita", unde am lucrat 18 ani.
Floricica Florica si florile ei
- Iar dupa "89 v-ati deschis o florarie, numita - cum se putea altfel - "Floricica"...
- In timpul Revolutiei, eu eram in America. Cand m-am intors, mi-am dat seama ca trebuie facut ceva. Puteam trai fara nici o problema din cantat dar, avand copii, mi-am zis ca trebuie sa muncesc si mai mult pentru ei, sa construiesc ceva durabil, care sa fie preluat de ei mai tarziu. Pentru ca iubesc florile, m-am hotarat sa-mi fac florarie. Cu florile trebuie sa te comporti ca si cum ai de-a face cu copiii. Trebuie sa fii gingas, sa pui suflet. Nu ma ajuta acum cuvintele, dar e ceva special cu florile... Am avut si alte oferte de afaceri, dar am preferat florile. Sunt o persoana de actiune, n-as putea sta fara sa fac nimic. Acum am ajuns sa am 32 de angajati in firma mea. Am magazine la Timisoara, la Arad, in Oradea, la Salonta si la Targu Mures. Ma ajuta mult si faptul ca am carnet de sofer; conduc masina de 18 ani.
- Fiindca vorbiti despre afaceri, as vrea sa va-ntreb: a canta la nunti, pentru bani, nu este un compromis pentru un interpret de folclor?
- Nu cred ca este un compromis sa canti la o nunta, daca-ti pastrezi decenta si echilibrul! Decenta, ca solist si echilibrul, ca om. Nunta este un eveniment deosebit in viata oricui. Sa stiti ca interpretii care nu sunt iubiti de public si nu sunt invitati sa cante la nunti afirma ca este un fel de "prostitutie". Nu este asa. Vorbeste invidia din ei. Nu este deloc usor sa canti la o nunta! Trebuie sa ai un repertoriu vast - sa stii sa canti o doina, o romanta sau un cantec de petrecere. Eu am umblat mult, am cantat la nunti chiar si in strainatate! Alta este problema: unii asa-zisi cantareti fac adevarate sacrilegii, transformand in parodii, de exemplu, cantecele frumoase ale Mariei Tanase... Dupa Revolutie, multi au vrut sa se faca artisti. Daca mintea merge mana-n mana cu sufletul, e o reusita. Daca nu, nu! Oricum, publicul e cel care decide daca un solist este sau nu valoros. Cat timp vor fi oameni care sa vina la spectacole si vor invita la nunta solisti de muzica populara (nu facaturi), folclorul va dainui.
- Mi-ati aratat niste costume populare superbe; incepusem sa le numar, dar frumusetea lor te captiveaza cu totul. De unde le aveti?
- Am 22 de costume. Toate autentice, luate de la tarani, din sate. Cand mergeam la cules de folclor, de cate ori aflam cate un costum deosebit, ma faceam luntre si punte si il cumparam. Unele dintre acestea le-am primit. Stiu ca mi-au fost daruite din tot sufletul. De aceea si pentru ca sunt atat de frumoase, unice, le iubesc si eu cu tot sufletul. Sunt, intr-adevar, superbe.
- Ceva mai devreme, mi-ati spus ca va culegeti singura melodiile...
- Intr-adevar, marea lor majoritate au fost culese de mine, direct de la tarani. De exemplu, cei din Pestera Ursilor au un folclor deosebit - ei stiu descantece, joaca pe podele. E fantastic, i-ai asculta zi si noapte! Inainte sa apara tehnica asta a inregistrarii "la purtator", cand auzeam un cantec nou, eram foarte-foarte atenta la melodie, sa nu scap ceva, scoteam un petec de hartie si-l notam imediat. Acum, am reportofon si inregistrez melodiile pe care le aud cantate prin sate. Vedeti, tehnica moderna, in cazul asta, in loc sa ma indeparteze de fiorul initial, ma apropie pana la identificare. Alte cantece le am de la Gheorghe Rada, rapsodul care a construit prima vioara cu goarna in tara noastra - el merge, la randul lui, prin sate si culege de la tarani melodii populare autentice.
"Multi si-au cam pierdut sentimentul patriotismului"
- Inainte de a veni la Oradea, mi s-a spus ca Floricai Zaha, daca poate fi acuzata de ceva, i se poate "imputa" faptul ca simte foarte romaneste...
- Ma bucur sa aud asta, pentru ca eu nu sunt de acord cu anumite lucruri. Multi au cam pierdut sentimentul patriotismului. Daca, la o reuniune, iti pui steagul pe masa, esti acuzat de extremism. Nu e adevarat! A avea steagul pe masa, a sti imnul tau, a-ti respecta tara ta si poporul, nu inseamna a fi extremist! Americanii au intotdeauna steagul lor pe masa. Toate neamurile pamantului, care traiesc in Statele Unite, au cultul pentru tara in care traiesc - respecta drapelul si imnul, respecta legile.
- Pentru ca m-ati incitat, nu pot sa nu va intreb daca aici, in stravechea zona a Tarii Crisurilor, exista disensiuni intre romani si maghiari.
- In Oradea nu sunt disensiuni intre romani si maghiari. Pe strada mea am vecini unguri, iar in firma mea am chiar doi angajati de nationalitate maghiara. Eu si sotul meu mergem des in Ungaria. Mai mult chiar, inteleg limba maghiara. Speram sa fie si ei la fel de lucizi ca si noi, sa n-avem probleme de nici un fel. Trebuie sa invatam din raul altora... Personal, nu am nimic cu ungurii, dar nu as vrea sa citesc peste ani aceste randuri si sa-mi spun ca nu le-am cunoscut adevarata fata...
- Sotul dv. face tot muzica?
- Nu, nici vorba! Dar a fost alaturi de mine tot timpul, de cand l-am cunoscut, cred eu ca din doua motive: ma iubeste, dar iubeste si muzica populara. L-am dus in drumurile mele. Tin minte ce soc a avut la o nunta, cand satenii nu ma lasau sa plec: "Doamna Florica, mai cantati-ne un cantec!". Si tot asa, inca unul, inca unul... Sotul ma pierduse din ochi; doar glasul mi-l auzea...
- Care sunt iubirile dv., stimata Florica Zaha?
- Ce iubesc? Imi iubesc, ca orice mama, copiii, Roxana - de 15 ani si Aurel - de 7 ani, care se pregateste de mers la scoala. Iubesc cantecul. Iubesc bunastarea, dar nu mi-am dat niciodata onoarea pentru bunastare. Imi plac oamenii onesti, cu sufletul curat. Imi plac petrecerile, buna dispozitie. Nu-mi place sa mananc mult. Imi place sa dorm si nu am timp. As da mancarea pe somn! Ma simt fericita cand fac bine! Sa va spun si ce nu-mi place?! Nu-mi plac minciuna si aroganta. Sunt iertatoare, dar cand omul trece limita bunului simt, nu-l uit si ma retrag.
- Cum incheiem discutia noastra?
- Cu un gand bun catre cititorii revistei dv., care este atat de iubita pe la noi! Sa aiba zilele frumoase ca florile si ca un cantec de voie buna de la noi, din Bihor!