Sarbatoarea din mijlocul anului (2)
Piata Cartii In Estul Europei, cel putin in ceea ce priveste cartea de limba franceza, engleza si germana, se poate caracteriza ca una avida, dar cu putina putere de cumparare. Oricum mai mica decat aviditatea ei la cartile de specialitate si de relativa noutate stiintifica, la cartile de istorie recenta sau de diverse hobby-uri. In acelasi timp, poate fi caracterizata ca o piata relativ putin structurata. Importatorii, impreuna cu Euromedia, pot fi numarati pe degetele unei miini, iar acestia ajung cu greutate sa-si expuna produsele pe rafturile librariilor, asa ca prefera sistemul de carte la comanda cu exemplarul, ceea ce inseamna un flux foarte mic, mai mic decit potentialul real. Sint practic onorate doar cererile cele mai acute, cele care provin, practic, de la cumparatori foarte activi. Perspectiva, in cazul unei minime cooperari a editorului strain cu importatorul roman, ar fi aceea a unei largiri cel putin de la simplu la dublu a fluxului de carte dinspre Europa de Vest catre aceasta piata. In functie de tara, apar diferente tematice, de preferinta lingvistica, dar si de putere de cumparare sau... de structurare a sistemului intern de difuzare. Editorii francezi, de pilda, sustin ca realizeaza cea mai mare cifra de afaceri la exportul spre Estul Europei la Sankt Petersburg si se mira ca Polonia cumpara mai multa carte englezeasca.
Principala problema in Romania, pentru un importator, este viteza cu care el reuseste sa-si achite facturile externe. In conditiile actuale, prin rapida devalorizare a leului, o factura emisa la 1 ianuarie si achitata la 90 de zile devine mai mare cu 20-30% in lei. Cum el pe piata interna nu poate sa vinda decit in lei, si cum importatorul acorda librarului un comision situat tot cam intre 20 si 30%, rezulta ca, pentru a fi rentabil, fie trebuie sa obtina de la editorul strain peste 60% comision (ceea ce e relativ rar), fie se lasa de meserie prin simplu faliment. Daca librarul mai are si nefericita si imorala idee de a intirzia plata cu lunile, cum obisnuieste sa faca cu furnizorii romani, atunci fluxul de carte se subtiaza pur si simplu prin lipsa de functionalitate a pietei interne si nu prin absenta cererii. Numai daca au propriile librarii, importatorii isi pot permite sa continue, la foc mic, activitatea. Daca nu au, e bine sa nu riste. Iata, asadar, cum neprofesionalismul librarului, neseriozitatea lui in respectarea termenelor impiedica pur si simplu cititorul-cumparator de carte straina sa ajunga la obiectul dorintei sale. Si un negustor care, uneori cu buna stiinta sau din simpla neglijenta, isi impiedica sistematic cumparatorul sa ajunga la obiectul dorintei sale, mai devreme sau mai tirziu dispare de pe piata. Nu putem, in actuala formula, decit sa speram intr-o iluzorie disciplina financiara a librarilor, cel putin pina cind inflatia se mai calmeaza. Pina atunci, la cartile straine ne vom gindi cu jind, pentru ca nici nu se pune problema sa le vedem in vitrine si sa inghitim in sec. Sau... vindem cartile in lei, la preturi mai mari decit cele de origine, pentru a acoperi in avans pierderile ce provin din disfunctiile pietei. Cumparatorul este penalizat si intr-un caz si in celalalt.
Mircea Nedelciu