Pe 21 iunie va fi o dubla sarbatoare pentru cultura romana: Ziua Mondiala a Muzicii si un eveniment extraordinar, care ne reaminteste ca avem totusi un statut european, ca - fara false orgolii - exista un domeniu al culturii in care ne-am situat dintotdeauna in elita. Evenimentul, fara indoiala memorabil, este acordarea titlului de Cavaler al Artelor si Literelor marelui pianist Dan Grigore, de catre Guvernul francez. Este recunoasterea unei valori care a atras asupra sa, de-a lungul timpului, toate superlativele. Dan Grigore este primul muzician roman care traieste in Romania caruia i-a fost conferit acest titlu. Cu amabilitate deosebita, ca intotdeauna, maestrul Dan Grigore ne-a impartasit cateva ganduri care puncteaza evenimentul.
Este prima distinctie oficiala pe care o primesc, iar onoarea care mi se face este deosebita. Nu pot sa nu leg aceasta mare bucurie a mea de un eveniment incredibil, petrecut cu treizeci de ani in urma, eveniment care m-a marcat foarte tare. La Concursul Enescu din 1967, premiul I a fost acordat, ex aequo, mie si lui Radu Lupu. Dar a urmat un telefon de la Ministerul Culturii si s-a spus ca ar fi bine ca unul din premianti sa fie sovietic; asa am luat eu locul al doilea. Singura persoana care mi-a luat apararea a fost marea profesoara Nadia Boulanger, despre care se stie ca a fost prietena cu Cella Delavrancea. Doamna Nadia Boulanger m-a incurajat si mi-a acordat o bursa de un an la Conservatorul de la Fontainebleau, unde era directoare. Bineinteles ca aceasta bursa mi-a fost respinsa de statul roman.
E frumos ca, peste ani, actuala directoare a Conservatorului de la Fontainebleau ma roaga, in fiecare an, sa-i recomand bursieri romani. Este ca o revansa a mea fata de ceea ce am trait eu atunci.
Franta a aparat intotdeauna valoarea, libertatile, cultura. De altfel, primele telefoane pe care le-am dat dupa Revolutia din "89, pentru a-i chema pe oamenii nostri mari, ai culturii romanesti, au fost la Paris. Acolo era un puternic nucleu de inteligenta romaneasca, acolo erau niste oameni mai presus de meschinariile care ne macinasera pe noi. Cum va spuneam, i-am sunat pe Eugen Ionesco, pe Celibidache, pe Cioran. Stim cu totii ca spiritualitatea romaneasca datoreaza mult modelului cultural francez.