Miercuri, 12 mai 1999, in cadrul obisnuitei sale "Audiente Generale" din Piata San Pietro, Papa Ioan Paul al Ii-lea a vorbit din nou despre vizita sa in Romania, adresand un salut in limba romana superiorilor, educatorilor si studentilor de la Colegiul Pio Romeno (greco-catolic) din Roma
"Un semn elocvent al lucrarii lui Dumnezeu in istorie"
Gandul meu se intoarce mereu cu vie emotie spre vizita pe care Dumnezeu mi-a dat ocazia sa o efectuez zilele trecute in Romania. A fost vorba despre un eveniment cu dimensiune istorica, fiind prima mea calatorie intr-o tara unde crestinii sunt in majoritate ortodocsi. Ii multumesc lui Dumnezeu, a carui providenta a dispus ca aceasta vizita sa se petreaca in apropierea anului 2000, oferindu-le catolicilor si fratilor ortodocsi ocazia de a implini laolalta un gest deosebit de semnificativ pe drumul deplinei unitati, in spiritul propriu Marelui Jubileu care este aproape. Doresc sa-mi exprim din nou recunostinta catre toti cei care au facut posibil pelerinajul acesta apostolic. Ii multumesc pentru placuta invitatie Presedintelui Romaniei, domnul Emil Constantinescu, a carui amabilitate am apreciat-o. Ii multumesc cu caldura frateasca Preafericirii Sale Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane si Sfantului Sinod: cordialitatea vie cu care m-au primit, afectiunea sincera care strabatea din cuvintele si de pe chipul fiecaruia au lasat o urma de nesters in inima mea. Le multumesc, de asemenea, episcopilor greco-catolici si romano-catolici, cu care am putut confirma existenta unor legaturi profunde, de comuniune, in iubirea fata de Christos.
In sfarsit, le multumesc autoritatilor, organizatorilor si tuturor celor ce au contribuit ca totul sa se desfasoare in cele mai bune conditii. Gandindu-ma la situatia politica existenta pana nu cu multi ani in urma, cum sa nu vad in acest eveniment un semn elocvent al lucrarii lui Dumnezeu in istorie? A prevedea o vizita a Papei ar fi fost atunci cu totul de negandit, dar Domnul, care calauzeste pasii oamenilor, a facut posibil ceea ce din punct de vedere uman parea irealizabil.
"Onoare tie, Biserica a lui Dumnezeu care esti in Romania"
Cu acest pelerinaj am dorit sa aduc un omagiu poporului roman si radacinilor sale crestine, coborand, conform traditiei, din lucrarea evanghelizatoare a Apostolului Andrei, fratele lui Simon Petru. Lumea a inteles acest lucru si a venit in numar mare de-a lungul strazilor si in timpul celebrarilor. In decursul secolelor, seva radacinilor crestine a alimentat o nesecata vena de sfintenie, prin numerosi martiri si marturisitori ai credintei. Aceasta mostenire spirituala a fost preluata in secolul nostru de atatia episcopi, preoti, calugari si calugarite, si laici care l-au marturisit pe Christos in timpul indelungatei si grelei dominatii comuniste, infruntand curajos tortura, inchisoarea si, uneori, chiar si moartea.
Cu cata emotie am poposit langa mormintele Cardinalului Iuliu Hossu si Episcopului Vasile Aftenie, victime ale prigoanei in timpul regimului dictatorial! Onoare tie, Biserica a lui Dumnezeu, care esti in Romania! Ai suferit mult pentru Adevar, iar Adevarul te-a facut libera. Din eroismul acestor martiri izvoraste incurajarea de a trai in concordie si in spirit de reimpacare pentru a depasi divergentele care mai exista inca.
"A-l putea imbratisa pe veneratul
Cardinal Alexandru Todea, a fost una dintre bucuriile cele mai mari
ale acestui pelerinaj"
Aceasta calatorie mi-a oferit posibilitatea de a vedea ce bogatie este a respira in calitate de crestini, cu ambii "plamani" - ai traditiei orientale si ai celei occidentale. Mi-am dat seama de aceasta vazand solemnele si sugestivele celebrari liturgice: intr-adevar, am avut bucuria de a prezida Liturghia euharistica in rit greco-catolic; am asistat la divina Liturghie in ritul bizantin roman, prezidata pentru fratii ortodocsi de Patriarh si am putut sa ma rog impreuna cu ei; in sfarsit, am celebrat Liturghia in rit roman cu credinciosii Bisericii Latine.
In timpul primului dintre aceste momente, de solemna si intensa rugaciune, am adus un omagiu Bisericii Greco-Catolice, greu incercata in anii prigoanei, amintind ca in anul 2000 se vor implini trei secole de la Unirea ei cu Roma. Simbol al eroicei rezistente a acestei Biserici este veneratul Cardinal Alexandru Todea, caruia regimul i-a impus 16 ani de temnita si 27 de ani de domiciliu obligatoriu. In ciuda varstei inaintate si a bolii, a reusit sa vina la Bucuresti; a-l putea imbratisa a fost una dintre bucuriile cele mai mari ale acestui pelerinaj.
"Europa si lumea au nevoie mai mult ca oricand de marturia vizibila
a fraternitatii celor ce cred in Christos"
Iubirea fraterna este sufletul dialogului si aceasta este calea pentru a depasi obstacolele si dificultatile care staruie pentru a atinge deplina unitate dintre crestini. Dumnezeu a infaptuit deja lucruri minunate in acest itinerar de reconciliere; trebuie continuat pe acest drum cu avant increzator, pentru ca Europa si lumea au nevoie mai mult ca oricand de marturia vizibila a fraternitatii celor ce cred in Christos.
"Istoria si pozitia geografica a Romaniei
fac parte integranta din noua Europa care se construieste
dupa caderea Zidului de la Berlin"
Natiunea romana s-a nascut o data cu evanghelizarea si in Evanghelie va gasi lumina si puterea de a-si implini vocatia de a fi punct de confluenta a pacii in Europa urmatorului mileniu.
1989 a marcat, si pentru aceasta iubita natiune, un moment de cotitura. O data cu prabusirea dictaturii, a inceput o noua primavara de libertate si astfel tara a devenit un santier al democratiei, pe care trebuie sa o edifice cu rabdare si onestitate. Recurgand la izvoarele sale culturale si spirituale autentice, Romania a mostenit cultura si valori atat de la civilizatia latina - cum atesta limba insasi - cat si de la cea bizantina. Istoria si pozitia ei geografica fac parte integranta din noua Europa, care se construieste treptat, dupa prabusirea Zidului Berlinului. Biserica intelege sa slujeasca acest proces al dezvoltarii si al integrarii democratice cu spirit de efectiva colaborare.
Amintind ca, dupa o raspandita traditie populara, Romania este numita "Gradina Maicii Domnului", as dori sa o rog pe Sfanta Fecioara, in aceasta luna care ii este dedicata, sa inteteasca in sufletul crestinilor dorinta deplinei unitati, pentru ca impreuna sa fie ferment evanghelic.
O rog pe Maria ca iubitul popor roman sa creasca in valorile spirituale si morale pe care se fundamenteaza orice societate, pe dimensiunea omului si atenta la binele comun. Tie, cereasca Mama a Sperantei, iti incredintez mai ales familiile si tinerii, care sunt viitorul iubitului Popor al Romaniei.
sIn limba romana:t "Adresez un calduros salut Superiorilor si studentilor Colegiului Pontifical <<Pio Romeno>>. Prea iubitilor, sufletul imi este coplesit de bucurie pentru intalnirile de neuitat traite la Bucuresti. Sa multumim impreuna Domnului pentru ca, dupa aceasta vizita, suntem cu adevarat mai uniti in credinta si in dragostea reciproca! Urez ca perioada de formare la Roma sa va pregateasca pentru a desfasura cu zel apostolic ministerul vostru in mijlocul iubitelor populatii din Romania".
Ecouri
"O implinire de vis"
Impresii ale cititorilor nostri din comuna Maieru,
judetul Bistrita Nasaud
Ioan Vranau (preot greco-catolic). Am peste 70 de ani, dar niciodata nu m-am putut gandi ca voi avea parte de bucuria unei astfel de luminoase intalniri cu Sfantul Parinte! Nu voi uita blandetea tonului, seninatatea si sinceritatea chipului Sanctitatii Sale Papa Ioan Paul al Ii-lea. In biserica "Sfantul Iosif" am avut norocul sa stau foarte aproape... Am inteles ca spune: "Eu iubesc acest popor!". Ce dovada mai convingatoare poate fi decat aceea ca a vorbit de atatea ori in "limba noastra cea romana". Am stat de vorba cu multi. Eram coplesiti de simplitatea si modestia, de iubirea ce-i iradia din priviri si gesturi, de imaginea celor doi mari prelati imbratisandu-se frateste: "Romania e Gradina Maicii Domnului". Am fost aproape de Cardinalul Todea, care plangea mereu, adevarata icoana de suferinta... Pentru mine, e o implinire de vis, e izbanda vietii - asteptata de aproape 50 de ani!
Reghina Bontas (credincioasa greco-catolica, taranca, 48 de ani). Eu n-am stiut ca omul poate plange de bucurie asa de mult. In sufletul meu a fost numai bucurie si pace. Mi-am strans banuti ca sa pot face calatoria asta, da" eu nu stiu sa graiesc asa frumos cum ar trebui si cum am simtit eu in inima mea. Cel mai mult mi-a placut pacea din sufletul oamenilor si de pe obrazul Sfantului Parinte. Toate au fost bine pregatite si randuite dupa voia bunului Dumnezeu. Doamne, ajuta-mi sa traiesc si sa apuc ziua can" s-or uni bisericile si credintele noastre! Mi-a placut cum a spus Parintele, ca noi, romanii, suntem crestini de doua mii de ani, de can" ne-am nascut si ne-a randuit Dumnezeu in lume. Era soare fain si lumina, si mie mi se parea ca Papa e Soare... Din sufletu" meu n-a iesit niciodata bucuria si lumina asta. Pe tren, la-ntors acasa, numai de asta graiau oamenii si tati mi s-au parut mai buni si cu glas smerit, asa, ca de rugaciune.
Victoria Hodoroga (credincioasa greco-catolica, taranca, 43 de ani). Nici n-as sti cum sa va spun la ce Sarbatoare Sfanta am fost si eu, departe, la Bucuresti. De cum am pornit de-acasa si pana in ceasul in care m-am intors, inima mi-a batut mai tare si m-am crezut intr-un vis fericit din care n-as mai fi vrut sa ma trezesc. Ne-am luat noi, un manunchi de frati, si ne-am hotarat sa facem ce-om face si sa ajungem acolo, in capitala tarii noastre, si sa-l vedem pe Sfantul Parinte. Ne-am luat frumos si ne-am suit in tren. De pe la Beclean incolo trenul era plin, dar n-ai putut auzi nici o sfada, nici un cuvant rau, numa" vorbe faine si liniste si pace in toti... In Bucuresti parca s-o mutat tara toata! Lume de nu i-ai vazut capatul, n-am platit transportul pe autobuze, ne-am adunat la Izvor si ne-am tot silit sa fim cat mai aproape de Sfantul Parinte si de Preafericitul Teoctist. Ia, asa ma tremura de emotie!... Am plans de multe ori, dar mai ales cand am auzit cum s-a spus: "Cu durere o spun si cu parere de rau ca nu ne putem impartasi inca din acelasi potir". Si mi-o placut ca i s-a dat Papei un dar frumos, un potir de aur pentru cand a trebui... Doamne, ada ceasul acela! Sa ne impartasim cu totii din acelasi potir, sa fim o singura credinta si lege.
Lucretia Nascut (credincioasa ortodoxa, taranca, 70 de ani, mama eroina). Eu sunt ortodoxa si daca as fi stat mai bine cu sanatatea m-as fi dus si eu la Bucuresti, la intalnirea cu Papa de la Roma. Acasa, nu m-am deslipit de langa televizor in trei zile. Mi-o placut vorbele bune si luminate ale Sfantului Parinte si ale Preafericitului Teoctist. Ce mirare ca asa bolnav si chinuit la trup s-a gandit sa vina pana la Bucuresti si sa se infrateasca cu ai nostri! Stam si ma rugam si eu pentru cei zece copii ai mei, toti in viata, si pentru nepotii mei, si bine-ar fi sa fie pace si buna invoire intre toti oamenii, sa nu mai auzam de razboaie! Can" l-am auzat vorbind romaneste, nu puteam crede ca se poate asa ceva. Dintr-o data l-am indragit si tare mi-o mai placut ce-o spus Papa. O vorbit numai de pace si de iubire intre oameni, si de impacare si de iertare. Am apucat foamete si razboi in tineretea mea. Si am indurat lipsuri mari. Si n-as vrea ca ai mei sa mai traiasca ce-am trait eu. Am vazut cum plangea de bucurie atata amar de lume si am plans si eu. Sa dea Dumnezeu sa ajungem sa traim ca fratii, inchinatori unui singur Tata Ceresc... Da, Doamne, ca si preotii de la noi sa se inteleaga in buna pace!
Petre Sador (credincios greco-catolic, taran, 74 de ani). Multamesc bunului Dumnezeu c-am ajuns si eu ziua sa-l pot vedea de aproape pe Sfantul Parinte, Papa de la Roma! Am avut si noroc cu permisul de calatorie gratuita, cum am lucrat eu ca pietrar in cariera... Am mai fost la Bucuresti, dar niciodata n-am mai vazut atata lume si atata sarbatoare! Nici n-am simtit cum au trecut zilele si ceasurile. Nici nu stiu cu ce as incepe. Am fost la cimitirul Bellu, cand Sfantul Parinte s-o aplecat la mormintele unor oameni mari ai nostri: Iuliu Hossu, Corneliu Coposu si altii. Am vazut si am plans la mormintele martirilor nostri. Tot drumul, incoace si incolo, n-am auzit decat cuvinte blande si o impacare asa, ca o putere nevazuta, care s-a lasat peste oameni. Puterea aceea a poruncit vremii sa fie frumoasa, oamenilor sa fie buni si soarelui sa straluceasca altfel... Eu cred ca cel mai frumos lucru a fost cand am vazut ca potopul acela de lume, de toate mamele, se roaga laolalta aceluiasi Dumnezeu, de parca n-ar mai fi fost mai multe credinte si religii si biserici pe pamant, decat una singura: Biserica lui Christos Domnul. Si am simtit asa, in suflet, ca o mare usurare, de n-as putea-o spune in cuvinte. Mi-am strans familia si neamurile si nu mai gat de a le povesti despre imparatia Bucuriei pe care unul ca mine a avut norocirea s-o atinga cu ochii, cu inima si cu toata fiinta mea muritoare. Mare-i puterea ta, Doamne! Si cat mi-au placut rugaciunile si cantarile acelea!
A consemnat
Sever Ursa