Daca scriem in continuare despre minunile de la Ionesti, o facem pentru ca locul are o forta statornica si grea, pentru ca - in ciuda maruntelor dispute locale si a izului turistic pe care il imbraca uneori pelerinajele la Troita - aici continua sa se savarseasca numeroase vindecari miraculoase.
Poate ca multi se intreaba de ce si-a ales Maica Domnului salas intr-o pustietate ca Ionestiul. De ce Dumnezeu iubeste locurile mai sarace si oamenii mai smeriti? Vremea intrebarilor, credem noi, a trecut. Acum e timpul copt al credintei, ca singura cale de salvare. Prea multa suferinta e in lumea asta. Chiar daca nu va alunga nici razboaiele si nici disperarea, Troita Maicii Domnului de la Ionesti e un strop dumnezeiesc de intarire si de speranta, un semn ca Dumnezeu - in ciuda incercarilor - nu si-a luat fata de la noi.
"Doamne, fa o minune!"
- Parinte Corneliu Popescu, ca paroh al satului Ionesti, sunteti cel mai in masura sa ne vorbiti despre miracolul crestin ce a avut loc aici anul trecut. De fapt, cum s-au petrecut lucrurile? Cand v-ati convins ca la Ionesti exista o lucrare a lui Dumnezeu?
- Totul a inceput de la marturia unui credincios din sat, nea Ion Marin (a carui relatare a aparut, pe larg, in "Formula As"), care mi-a vorbit despre minunatele aparitii ale Maicii Domnului si despre indemnul Preasfintei Fecioare ca sa se ridice o troita in josul satului. Ca om al bisericii, am ascultat marturisirea cu atentie, ca nu cumva sa fie o ispitire. Apoi, i-am dat binecuvantare si l-am ajutat, atat cat am putut, sa construiasca Troita, asa cum o vazuse el cu ochii mintii: 3 metri pe 3, cu 3 trepte si 3 scaunele etc.
Sincer sa fiu, la inceput nu am dat prea mare importanta "viziunilor" lui nea Ion. Voiam doar sa ajut un bun credincios si cu frica lui Dumnezeu, zicandu-mi ca omul lucra cu dreptate. Nu ceruse loc de crasma sau butic, ci loc sfant, de reculegere si inchinaciune. Apoi, a aparut viziunea celor trei copii si chipul lui Christos in apa. Totul statea sub semnul Sfintei Treimi si, prin urmare, am grabit lucrarile la Troita.
- De ce la sfintirea Troitei nu a fost prezent nici un inalt ierarh? Asta inseamna ca biserica evita sa se pronunte?
- Desi ne-am straduit in felul nostru, nea Ion ajungand pana la Patriarhie, lipsa timpului sau alte obligatii de moment au facut ca ierarhii sa lipseasca. Totusi, la sfintirea Troitei au fost prezenti sapte preoti, protopopul nostru si un minunat cor al seminaristilor. Vestea celor trei copii, care zarisera chipul lui Christos in apa, adunase o multime de oameni incat, vazandu-i, mi s-a facut teama. Era in joc prestigiul meu de preot si simteam o raspundere enorma. Mi-am zis, deci, cu mare tremur: "Doamne, fa o minune! Fa ca poporul sa-Ti dea slava". Ce a urmat, nu se poate povesti in cuvinte: porumbelul ce s-a pogorat din inalt, crucile care au aparut pe cer. Toata lumea a vazut si s-a cutremurat, chiar si cei veniti doar din curiozitate, cu inima indoita. Minunea nu s-a oprit, insa, aici. In aceeasi zi, la cativa kilometri distanta, in satul Suici, o furtuna cu grindina a distrus totul, provocand - dupa cum marturisesc localnicii - o scena apocaliptica. Pe noi, Dumnezeu ne-a miluit, aratandu-si pe cer semnele si marea Sa putere.
La asta s-au adaugat vindecarile miraculoase care au inceput sa se savarseasca la fantana de langa Troita, vindecari despre care a scris ziarul dvs. si despre care avem numeroase marturii.
- Ce minuni s-au mai intamplat de atunci?
- Nu e usor a cuprinde in cateva cuvinte intamplarile si vindecarile miraculoase ce au avut loc la Ionesti. De Boboteaza, spre exemplu, sfintind agheasma mare la Troita, deasupra fantanii au pogorat trei porumbei care nu pareau lumesti. Erau foarte mari, ca niste pescarusi, albi ca zapada la culoare si nu bateau din aripi, ci pluteau, formand in aer un triunghi. Preotii aflati de fata, printre care si preotul misionar Nicolae Giurgian de la Valea Iasiului, au amutit de uimire, cu totii spunand: "Ce am vazut la Ionesti, nu am vazut in viata noastra".
Despre vindecari nici nu mai amintesc, ele fiind de ordinul sutelor. O fetita din Recea (Fagaras) a venit la Ionesti muta. Cand s-a inchinat la Troita, a iesit de acolo vorbind ragusit. Cineva din multime i-a spus: "Du-te si multumeste Maicutei Domnului". Fetita a intrat din nou la Troita, s-a rugat si a iesit vorbind perfect.
- Se pare ca locul are forta.
- Forta vine din prezenta Maicii Domnului, care nu-si paraseste niciodata locul ales de ea. Ginerele unei femei din sat, mare patron la Mioveni, s-a rugat la Troita pentru spor in casa si afaceri. Dumnezeu l-a ajutat si, drept multumire, a venit sa se inchine la Maica Domnului, in chiar Saptamana Patimilor. Cu capul descoperit si lumanarile in mana, a intrat, dar in Troita a dat peste o femeie imbracata in alb, care se ruga. Nu a vrut sa o tulbure si s-a retras la usa, asteptand sa iasa. Dupa un timp, a intrebat-o pe tata Ghica, de la fantana, de ce oare nu mai iese femeia aceea din capela. Tata s-a aratat mirata, pentru ca nu vazuse pe nimeni intrand si, intr-adevar, deschizand usa, in Troita nu era nimeni. Am discutat cu el, cerandu-i amanunte, si mi-a spus ca femeia care se ruga parea invesmantata in lumina, iar el nu a vrut sa o tulbure, simtind un tremur puternic al trupului si o sfiala de necuprins in cuvinte. Din asta, am dedus ca, de fapt, in Troita era Maica Domnului.
Un alt caz care m-a impresionat pana la lacrimi e al unei fete din Medgidia. Bolnava de cancer in ultima faza, a visat-o pe Maica Domnului, care o chema la ea: "Liliana, vino la mine, la Ionesti". Parintii, care nici nu stiau unde e satul, au facut tot posibilul sa-i implineasca ultima dorinta si au adus-o pe targa. Era un spectacol infricosator. La 23 de ani, sarmana arata ca de 70, iar trupul ii mirosea cumplit. La Sfantul Maslu, fata a simtit ceva deosebit si s-a coborat singura de pe targa, mergand pe picioarele ei. A mai stat o zi, rugandu-se si marturisindu-si pacatele cumplite pe care le facuse, ca apoi sa moara, cu surasul pe buze si cu crucea in mana. Atunci, am inteles ca Maica Domnului o chemase nu la vindecare trupeasca, ci sufleteasca. Mai mare decat vindecarea de cancer este minunea pocaintei si a iertarii.
- Ce alte intamplari v-au impresionat?
- Toate vindecarile si semnele ceresti sunt impresionante. Am vazut, de pilda, foarte multe cazuri in care s-au implinit rugaciunile de zamislire a pruncilor sau de cununie. Chiar nepoata mea, la aproape 40 de ani, dupa rugaciune si-a gasit imediat un sot minunat, inteligent si frumos, cum nici n-ar fi visat. Impresionante cu adevarat sunt, insa, exorcismele, pe care le facem la Troita cu mai multi preoti. Imi amintesc, spre exemplu, de trei tineri (Nicolae, Ioana si Paula) din Medgidia, veniti impreuna cu preotul de la parohia lor. In timpul rugaciunilor se zbateau cumplit, ne amenintau, strigand apoi: "Nu mai putem. Lacrimile multimii ne ard". La un moment dat, in furia ei, Paula a zis: "E o femeie care fumeaza la ultima masina". Cineva s-a dus sa verifice, caci era puhoi de oameni, si asa era. La ultima masina, o femeie fuma. In astfel de situatii, trebuie sa-ti tii cumpatul, caci se petrec lucruri infricosatoare.
- Dumneavoastra, personal, ati simtit forta Troitei?
- Am trait un asemenea moment - cel mai inaltator din viata mea. Inaintea slujbei de Sfantul Vasile am avut o viziune. Era o catedrala impunatoare si, apoi, imi aparea in mozaic (nu in fresca) peretele cu Judecata de Apoi de la Voronet. Atat de puternica a fost aceasta aparitie, incat nu am mai avut liniste. Ma intrebam ce sa caute o catedrala la Ionesti. Nu intelegeam mesajul trimis de Dumnezeu. Dupa ce m-am framantat si m-am sfatuit cu membrii consiliului parohial, dupa ce m-am rugat si am postit, Dumnezeu m-a trimis la episcopul nostru Calinic, pentru a-i inmana o cerere de constructie a catedralei. Dupa ce a citit-o, m-a intrebat ce nume hotarasem sa poarte viitorul asezamant monahal. Am ramas incremenit. De unde citea dansul asezamant monahal? Recitind cererea, nu mi-a venit sa cred - in loc de catedrala scrisesem manastire. Dumnezeu voia, de fapt, o lucrare mai adanca si abia atunci am inteles mesajul. Ca aici e voia lui Dumnezeu, nu am nici o indoiala. In discutia cu Preasfintitul, m-am trezit spunand ca am teren de asezare, desi nu aveam. Ajuns acasa, am gasit in hartiile lui tata (el insusi preot, dintr-o familie de preoti, veche de 300 de ani) un document care atesta ca biserica are in posesie 5 hectare si ca terenul este chiar la Troita. Pe scurt, Dumnezeu a randuit totul (inclusiv locul de trecere, pe care ni l-a donat o batrana credincioasa, tata Licsandra) numai ca aceasta manastire sa fie in preajma Troitei. Mai mult decat atat - cautand in arhivele tatei, am dat peste un act de la 1707 prin care se atesta existenta unui schit pe acele locuri, schit transformat in manastire la 1787 de catre doamna Stanca, mama lui Mihai Viteazu.
- Banuiesc ca aceasta zidire nu e lipsita de incercari.
- Bineinteles. Fortele raului nu stau degeaba. Dupa ce, cu eforturi mari, am pietruit drumul de acces si am ridicat o cruce de marmura, cel rau l-a starnit impotriva mea pe nea Ion. N-am nici o teama. Chiar daca un asemenea proiect costa enorm (numai pietrisul a costat 22 de milioane) si va intampina opozitia unora, simt ajutorul lui Dumnezeu si aproape ca o vad terminata, putin dupa anul 2000.
- Am auzit ca Troita de la Ionesti e vizitata de foarte multa lume, ca o anume fundatie de radiestezisti e foarte activa aici. Cum aparati acest loc de anumite influente straine ortodoxiei?
- Primejdia exista, dar pana acum nu am avut probleme. La Ionesti vin si catolici, vin si baptisti (au insotit un demonizat), dar toti respecta canoanele ortodoxe, se inchina, se roaga impreuna si, cel putin pana acum, fara a ne fi propus acest lucru, s-a creat aici o adevarata atmosfera ecumenica. Chiar cei din fundatia "Sfantul Andrei", care sunt radiestezisti, ne-au donat o sfanta Evanghelie, un sfant Potir si alte cateva obiecte de cult. Cata vreme respecta canoanele bisericii si ale Sfintilor Parinti, toti cei ce cauta alinare la Dumnezeu sunt bine veniti la noi. Important e sa ne rugam impreuna.
- Intr-un loc atat de puternic ca Ionesti, si ispitele sunt mari. Cum va aparati de ispita banului, a comercializarii, a negotului cu cele sfinte?
- E o mare problema, intr-adevar. La un moment dat, locul a fost invadat de catre tarabisti si negustori de maruntisuri. Ba chiar, am surprins pe cineva care, profitand de marea aglomeratie de la fantana, vindea apa cu 10.000 de lei canistra. Mi s-a facut rau cand am vazut si, in cel mai scurt timp, am ridicat un rezervor de 5 tone din fibra de sticla, cu 13 robinete. Apoi, am facut o adresa la Politie, ca in zilele de mare sarbatoare sa ne dea sprijinul si, nu in ultimul rand, am pus niste tablite care ii blesteama pe toti cei care transforma in balci lucrarea lui Dumnezeu. In ceea ce ne priveste, nici noi nu suntem aparati de tentatiile cele lumesti. De aceea, i-am pus pe consilierii parohiali sa jure a doua oara si sa fie alaturi de mine in orice cheltuiala care se face legat de Troita, de slujirea altor preoti sau de ridicarea viitoarei manastiri. Bani au fost, dar la inceput ei s-au cheltuit pe mese date celor saraci, pe ajutoare pentru nevoiasi. La sfarsitul anului, aveam in cont doar 4 milioane. Pentru a evita orice suspiciune si pentru a sta curati in fata lui Dumnezeu, trebuie sa tinem o socoteala riguroasa a cheltuielilor si o transparenta desavarsita a lor. Constructia viitoarei manastiri va rezolva, cred eu, si aceasta problema. Banii vor gasi o intrebuintare corecta si usor de verificat.
- Pentru ca ati pomenit de manastire, de ce ati ales ca nume "Infricosata Judecata de Apoi"?
- Sunt mai multe motive, cel principal fiind legat de acea viziune despre care v-am spus. Sigur ca numele, mai putin obisnuit, a starnit multe nedumeriri. In discutia avuta pe aceasta tema la Episcopie, ajunsesem chiar intr-un impas, cand un mirean luminat de Dumnezeu a venit cu solutia. Manastirea se va numi "Judecata de Apoi", cu hramul "Sfanta Treime". Toata lumea fost multumita, pana la urma. Stiu ca mereu vor fi probleme, dar la fel stiu ca manastirea va fi construita. Semnele o spun fara tagada. De pilda, dupa ridicarea crucii si sfintirea locului manastirii, am masurat treptele din postament. Toate aveau 33 de centimetri. De Pitesti ne despart fix 33 de kilometri. Biserica manastirii va avea, de asemenea, 33 de metri. Totul sta sub semnul Sfintei Treimi si, ca bun ortodox, refuz sa cred in intamplare.
P.S. Satul Ionesti, jud. Arges, se afla intre Pitesti si Rosiorii de Vede, aproape de orasul Costesti.
Frati Crestini De Pretutindeni!
La Cumpana Dintre Ani (1998-1999), vrut-a Bunul Dumnezeu, la staruinta Maicii Sale, ca acest loc binecuvantat si ocrotit de Sfanta Treime prin Troita construita in catunul Prodanesti din parohia Ionesti, com. Buzoesti, judetul si eparhia Argesului, sa devina Manastirea Judecatii de Apoi, cu hramul Sfintei Treimi, care sa ne readuca la credinta stramoseasca din perioada de inflorire a manastirii Butoiu a anilor 1785-1786, tot din acest loc.
Dorim ca in anul 1999, aceasta Manastire De Maici care se va construi langa Troita Sfintei Treimi, pe drumul arabil de 5 ha al parohiei Ionesti, prin porunca dumnezeiasca, prin preotul paroh al parohiei Ionesti, Corneliu Popescu, sa devina o Lavra a spiritualitatii romane din tara si diaspora. In acest colt modest de parohie umila de tara - O Adevarata Gradina A Binecuvantarii Divine, Dumnezeu ne asteapta, ne primeste cu bucurie si ne iarta daca transformam pocainta in iubire. Vinerea, preotii slujitori, impreuna cu credinciosii prezenti, suntem intr-o nesfarsita rugaciune, pentru ca ce este placut Domnului sa se desavarseasca.
Cei ce doresc sa sprijine financiar inaltarea manastirii isi pot depune contributiile banesti in contul deschis la Banca Agricola S.A. Sucursala Ii Costesti, jud. Arges: 45963601 in lei; 47963601300 in dolari; 47963601301 in marci.
Ajuta-I Doamne pe toti crestinii de toate confesiunile si Bisericile Mari din "Miscarea Ecumenica", ca toti sa fie una (Ioan 17,21) si sa implineasca milostenia in toata intinderea ei, ca sa se impartaseasca de milostivirile Tale vesnice.
Asteptam Ajutorul dupa credinta fiecaruia!
Doamne, Binecuvanteaza!
Paroh Pr. Corneliu Popescu