Mesaje Prin Internet
"Faceti din fiecare primavara, o sarbatoare"
Doamna Sanziana,
Vin pe aceasta cale si ma alatur tuturor celor care sunt departe de tara, cu multumiri si deosebita admiratie pentru dvs. si pentru tot colectivul "Formulei As". Prin articolele publicate in revista raspundeti numerosilor oameni ajunsi prin voia destinului in situatii disperate, dati o raza de lumina, un licar de speranta in imprejurari ce par imposibil de rezolvat, si pentru asta va multumesc. Va multumesc pentru frumoasele articole "Din lumea necuvantatoarelor", care imi incanta sufletul, va multumesc pentru ca reusiti sa strangeti in jurul dvs. oameni de suflet, oameni de toate varstele, dispusi sa-si ajute semenii, indiferent de conditia sociala, de credinta, de etnie.
Tot destinul este cel care m-a aruncat si pe mine departe de tara. Acum locuiesc la Tokyo. Un oras minunat, stralucitor, grandios - totul la superlativ. Dar poate ca varsta mea (50 de ani) nu mai accepta aceste "transplanturi" si duc dorul de locurile natale, cu bucuriile, necazurile, implinirile si neimplinirile noastre, ale romanilor cu suflet deschis.
Acum, aici, tocmai s-a incheiat una din cele mai indragite perioade ale anului, si anume sezonul "sakurei" - al florii de cires. Urmaream cu privirea chipurile oamenilor, pline de bucurie, destinse, luminoase, extaziati in fata catorva arbori de cires, ramasi printre "jungla de betoane" a acestui oras suprapopulat. Cu cata nostalgie ma gandesc la casa si gradina parintilor mei de la Breaza, care incepand cu luna martie si pana in iunie este un adevarat Rai pe pamant! Poate ca noi, romanii, apasati de prea multe griji si greutati, uitam sa privim cu atentie aceasta minune oferita de Dumnezeu, aceasta explozie de culoare si flori care se cheama primavara.
Dragi cititori, va doresc sa faceti din fiecare primavara o sarbatoare, o sarbatoare care sa va aduca tuturor sanatate si bucurii, impliniri si realizari. Urmaresc, saptamanal, aparitia revistei dvs. pe Internet cu o nerabdare copilareasca.
Cristea Cornelia - Tokyo
"Amintiri si realitate"
Redactiei revistei "Formula As",
domnului redactor-sef Toma Roman
Sunt o cititoare mai noua a revistei (care intamplator, mi-a "cazut" in mana, in vizita facuta in tara dupa foarte multi ani) si pentru ca oricum doream sa-mi astern impresiile vizitei in Romania si eventual sa le trimit unui ziar din tara, voi indrazni sa apelez la revista dumneavoastra, imbinand astfel amintirile cu recenta experienta a "turistului strain".
Ca atatia altii, mai mult "de nevoie" decat de voie, am parasit Romania si dragile meleaguri sibiene acum mai bine de 17 ani, luand cu mine amintiri de nepretuit, pe care nimeni, niciodata, la nici un "punct vamal" nu mi le va putea lua... Si fara nici un efort fizic, ma plimb in voie pe sub "Podul Minciunilor" sau pe culoarele Liceului "Gheorghe Lazar", la cinematograful "Pacea" sau "pe corzo", in minunata Dumbrava sau sus la Paltinis, gratie acestor amintiri dragi. Sunt locuri unde ai copilarit si tu, stimate domnule Roman, locuri pe care poate le revezi mai des. In luna martie a acestui an m-am hotarat sa vad si "real" locurile copilariei si iata-ma in Sibiu!
...Oare au imbatranit ochii sau a imbatranit orasul? Curatenia si stralucirea dragului Sibiu din amintirile mele au devenit dintr-o data mate. Podul Minciunilor sta sa cada proptit in piloni de lemn, la fel istoricele ziduri din zona "Butoiul de Aur". Vantul se juca asemenea unui copil zburdalnic cu maldarul de hartiute si gunoaie pe care nu mai are nimeni timp sa le ridice, oamenii fiind prea ocupati cu "schimbul valutar" sau majoritatea cu grija "zilei de maine". Multe, foarte multe s-au schimbat, dar ceea ce m-a durut cel mai mult este o tendinta de a "americaniza" viata de zi cu zi a romanului. Nenumarate sunt reclamele cu "second hand"??, la televizor se repeta cuvantul "dolar" ca un leit-motiv, din loc in loc vezi "corner shop", iar la intrarea unui complex de case noi (de data asta in Bucuresti) o mare pancarta indica: "Town House Residential Park". Aici, departe de tara, mi-am invatat copilul sa vorbeasca o aproape perfecta limba romaneasca. Ce se intampla cu romanii din Romania? Atat mai au de pastrat: limba. Cred ca esti de acord cu mine, stimate domnule Roman, ca suntem o generatie de tineri buni, educati, crescuti cu grija si devotament de parinti si educatori, ceea ce - din pacate - nu am mai regasit in Sibiu si in nici un alt loc din tara, cutreierat cu emotie si evlavie chiar... De aici, de peste "mari si tari", fac o "apriga strigare catre stele": indreptati-va spre acel colt de lume si aduceti din nou stralucirea si faima poporului roman, redati-i spiritul de intelepciune, curaj, harnicie si mandria pentru trecutul si dulcea limba romaneasca. Cu distinsa apreciere pentru revista "Formula As" si pentru redactia ei,
Mariana Dimitriu - Ohio, S.U.A.