Spectator

Redactia
Un istoric german, despre conflictul din Iugoslavia. Dr. Adolf Armbruster. "Indiferent de rezultatul razboiului, . conflictele latente vor dura generatii intregi". - Stimate domnule Armbruster, revenirea dv. in tara se produce pe un fundal de evenimente fierbinti: razboiul din Iugoslavia. Av...

Un istoric german, despre conflictul din Iugoslavia
Dr. Adolf Armbruster


"Indiferent de rezultatul razboiului,
conflictele latente vor dura generatii intregi"


- Stimate domnule Armbruster, revenirea dv. in tara se produce pe un fundal de evenimente fierbinti: razboiul din Iugoslavia. Avand in vedere calitatea dv. de istoric, cercetator deopotriva al trecutului sasilor si romanilor din Ardeal - deci specialist al raporturilor dintre etnii - cum apreciati pozitia Romaniei fata de evenimentele din Balcani?

- Sa nu uitam ca Romania nu a avut niciodata conflicte cu Serbia, de nici un fel. Dimpotriva. Nu trebuie omis nici aspectul confesional: ambele popoare sunt ortodoxe. Chiar daca ar fi incercat sa medieze diplomatic conflictul, Romania nu ar fi fost luata in seama de nici una din tabere. Pur si simplu, nu trebuia sa se faca nici afirmatii pro-iugoslave, dar nici pro-Nato. Cu atat mai mult cu cat nici macar in interiorul Aliantei nu exista o opinie unitara! Mai este un aspect: cel al refugiatilor. Initial s-a spus ca sunt 300-400 de mii de albanezi in Kosovo, dar acum cifra comunicata de Nato se situeaza la un milion. Care este adevarul? Cine are interes sa nu se stie exact situatia? Romania primeste refugiati. E normal, dar tare ma tem ca acest fenomen este folosit ca o afacere, pentru comisioane si alte foloase. Nu binele public este pus pe primul plan, ci binele particular. Ar fi trist sa se intample asa.

- Oare Romania are a se teme fata de potentiala aliere Rusia - Belarus - Iugoslavia?

- Aceasta alianta nu este viabila. Sa nu uitam ca Serbia a fost prima tara care s-a rupt de comunism, iar in Belarus, 90% din economie este de tip centralizat, deci comunist. Ar fi un mariaj de circumstanta. Aceasta aliere e numai o amenintare - verbala - pentru Nato. Romania nu trebuie sa se implice in nici un fel. Sa zicem, prin absurd, ca s-ar constitui un bloc estic, ca replica pentru Nato. Romania ar fi inghitita imediat de blocul de est, fara drept de replica. Oare Romania a fost consultata cand i-a fost atribuita lui Stalin, la Yalta? Si atunci era Romania Mare!, cu o alta economie, cu alta forta militara... Altfel era armata sub Antonescu decat este acum, sub Babiuc... Presedintele Constantinescu sufera de o miopie politica nepermisa nici macar unui universitar, cu atat mai putin unui presedinte de stat - el chiar a luat in serios aceasta "amenintare" panslavista! Unde au fost consilierii cand a fost emis comunicatul prezidential?!...

- Credeti ca Nato va desfasura trupe de uscat in Iugoslavia?

- Daca se va ajunge la trupe de uscat, vor fi mii de victime, va fi un impas imposibil de rezolvat. Pe de alta parte, vad ca Nato nu e in stare sa ingenuncheze Iugoslavia numai din aer; ma tem ca pentru a-si pastra "fata", se va apela si la trupe de uscat. Dar cred ca aici nu vor marsa si aliatii. Ma refer la Franta si la Germania, care nu-si vor expune oamenii la asemenea pericole. Americanii vor ajunge ca in Vietnam - vor lupta mai mult sau mai putin singuri... Oricum se va termina razboiul, conflictele latente vor dura generatii intregi: nici un sarb si nici un albanez nu vor uita ca in acest razboi le-a pierit cineva din familie. Pe de alta parte, ma mir ca nu s-a ajuns inca la atentate secrete, oculte, asupra unor persoane in America: Clinton, d-na Albright si ceilalti din anturajul lor. Sarbii sunt ca si mafiotii din sudul Italiei: isi urmaresc dusmanii pana in gaura de sarpe si nu-i iarta niciodata. Se mai pot compara doar cu Mossad-ul in privinta tenacitatii. Va dau un singur exemplu stiut: marele criminal nazist Adolf Eichmann, desi si-a schimbat infatisarea, identitatea si numele de cateva ori, tot a fost gasit de Mossad, in Argentina, dupa 15 ani de la terminarea razboiului...

- La fel ca si in mass-media romaneasca, presa din celelalte tari ale lumii se imparte in "pro" si "contra". Se pare ca nu se poate ajunge la nici o concluzie referitoare la razboiul din Kosovo...

- Intr-adevar, daca urmaresti buletinele de stiri occidentale, afli ce victorii au repurtat aliatii. Stirile sarbesti dau, insa, cu totul alte imagini. Propaganda joaca un foarte mare rol in fiecare tabara. Am vazut, de exemplu, mai multe imagini, dar cu aceiasi oameni suferinzi, in diferite ipostaze - o data erau sarbi, alta data albanezi. Am vazut diverse imagini cu peisaje de iarna, desi nu mai e vremea zapezii... Ca si in Golf, Nato prezinta toate actiunile ca fiind pline de succes. Se spune ca actiunile Nato se tot intensifica; unde sa se mai "intensifice", luand in calcul ca atacul a inceput in forta?... S-a spus ca au fost bombardate aeroporturi militare, fiind scoase din functiune; dar cate sute de aeroporturi militare are Iugoslavia?! Nu sunt americanii primii care nu reusesc sa-i ingenuncheze pe sarbi. Sa nu uitam ca Milosevici nu este singur: este sprijinit de generalii sai, are oameni de incredere. Sarbii nu sunt un popor care sa se lase infrant de un dictator, dar ei toti sunt de partea lui Milosevici, ii dau dreptate. Trebuie sa existe ceva care motiveaza solidaritatea din jurul si din spatele lui Milosevici. Evenimentele trebuie privite in context. Sa incepem analiza din 1989, cand statul sarb a retras drepturile minoritatii albaneze. Se stie ca sub acelasi regim, pana in 1989, albanezii aveau autonomie in Kosovo, aveau parlamentul lor, prim-ministru si tot ce mai trebuie. Convietuiau pasnic cu sarbii. De ce in 1989 le-au fost retrase drepturile? Au abuzat de aceste drepturi, le-au folosit, cumva, impotriva statului sarb?

- In Kosovo exista conflicte de aproape 10 ani. De ce a intervenit Nato abia acum?

- Si pe mine ma intereseaza sa aflu "mecanismul" declansarii "solidarizarii" marilor puteri cu popoarele mici. Cum se alege momentul interventiilor? Kosovo nu este un exemplu unic: de ce au trecut doi ani (in care au fost ucisi zeci de mii de oameni) pana ce s-a intervenit in Bosnia? Americanii au justificat interventia lor in Kosovo cu apararea drepturilor omului. Dar ma intreb de ce nu misca nimeni nici un deget pentru drama kurzilor, care sunt casapiti in numar si mai mare... Tot asa, nimeni nu a miscat nici un deget in 1915, cand aceiasi turci i-au casapit pe armeni! Concluzia este una singura: exista popoare care au lobby si popoare care nu au lobby! Exista genocide si nimeni nu zice nimic, dar sunt si situatii cand se intervine in forta, desi nu ar fi cazul. Sigur, drama refugiatilor este reala; pe de alta parte, Kosovo este o provincie care face parte, de veacuri, din Iugoslavia. Dar Iugoslavia este, oricum, un stat artificial... Indiferent de deznodamantul conflictului, marele invins va fi Nato, indeosebi partea americana. Marea greseala a lui Clinton a fost prevederea de la Rambouillet, care impunea un referendum local. Asta ar fi insemnat aparitia - impusa - a unei zone albaneze in inima Serbiei. Din acest motiv Milosevici nu a semnat acordul. Chestiunile de interes national nu se trateaza prin referendumuri locale, ci nationale.

- Si ungurii din Transilvania doresc un referendum local... Ce parere aveti?

- Transilvania face parte din Romania. Fiind o problema nationala, daca se face referendum, trebuie sa fie unul national, nu local! Probabil ca 90% dintre unguri vor vota impotriva intereselor nationale ale Romaniei, dar ma indoiesc de faptul ca sasii vor vota pentru autonomie. Ungurii nu sunt majoritari decat in Harghita si in Covasna. In Romania, ungurii sunt o minoritate. Dar politicienii romani uita asta si, din cauza algoritmului politic, pentru a nu pierde puterea, cedeaza presiunilor exagerate ale Udmr. Sa vorbim doar despre controversata problema a universitatii in limba minoritatilor. Sasii Nu au fost intrebati, dar ei nu vor o universitate a lor. Daca vor sa faca studii in limba materna, se duc in Germania. Nevoile locale sunt satisfacute, pentru ca exista catedre de germana la Bucuresti, la Cluj, la Sibiu. Dar sa spunem lucrurilor pe nume: nici ungurii nu au nevoie de o universitate in limba materna! Limba de stat este romana! Nici pentru unguri nu ar fi folositor, doar daca ar vrea sa lucreze apoi in Ungaria. Dar de ce sa creeze statul roman specialisti pentru Ungaria? Pe de alta parte, nu cunosc nici o tara care sa faca o universitate pentru o minoritate.

- Se agita ideea modificarii granitelor europene...

- Nu. Puterile Nato au cazut de acord asupra acestei probleme: nu se mai atinge nimeni de nici o granita, dupa crearea Tarilor Baltice si aparitia noilor tari, succesoare ale Iugoslaviei.

- In final, domnule Armbruster, va rog sa ne spuneti cum este vazuta Romania din Germania.

- Va dau cateva exemple si puteti trage singur concluziile. Nici televiziunea centrala, nici cea locala, bavareza, nu au suflat nici o vorba despre vizita facuta de presedintele Constantinescu la Bonn si apoi la Mnchen. De aceeasi atitudine a avut parte si vizita la Mnchen, facuta prin ianuarie, de delegatia condusa de Radu Vasile. Aceste vizite au trecut cu totul neobservate. Doar presa diasporei (acum nu i se mai spune exil), cea saseasca, a mentionat vizita lui Constantinescu, care a venit insotit de ministrul Caramitru. Dar impresia a fost foarte proasta! Unul din punctele principale ale vizitei a fost salvarea monumentelor din Transilvania, ridicate in secolele Xiii-Xv. Ei, peste tot, spuneau: "Sa salvam monumentele romanesti". Dar sa nu ne facem iluzii, acele monumente sunt sasesti; la crearea lor, aportul romanilor a fost egal cu zero. Monumentele sunt in Romania, nu le ia nimeni, dar nu sunt romanesti! Partea germana ar fi fost putin "atinsa" daca s-ar fi spus adevarul, ca sunt monumente sasesti. O lipsa crasa de diplomatie - atat a lui Constantinescu, cat si a lui Caramitru!

Ar trebui ca romanii sa-si puna problema daca ceea ce li se prezinta corespunde adevarului, daca valoarea este aceeasi aici si aiurea...

Claudiu Ionescu

Date biografice

Adolf Armbruster
Nascut la Talmaciu,langa Sibiu, Adolf Armbruster este absolvent al Facultatii de Istorie din Bucuresti. Lucreaza la Institutul de Istorie "Nicolae Iorga", ca cercetator. In 1972, pleaca in Germania, unde isi continua munca de cercetare, la Universitatea din Tbingen.