Sa nu disperam
Multumesc pe aceasta cale numerosilor cititori care ne-au telefonat si ne-au scris in urma articolului nostru din numarul trecut in legatura cu inchiderea librariei "Cartea Romaneasca" si implicit a singurei librarii din tara care difuza documentele Uniunii Europene prin societatea "Euromedia". Multumesc tuturor celor care ne-au dat sugestii pentru gasirea unui alt spatiu de librarie si, mai ales, colegilor de la Editura "Nemira", care ne gazduiesc stocurile de carte straina in depozitul lor din str. Popa Tatu nr. 35, de unde "Euromedia" poate sa faca vinzari en-gros si en-detail (tel. 314.21.26). De aici se vede ca, in domeniul comertului cu bunuri culturale, concurenta ia uneori forma solidaritatii. Cartile sint, fireste, si marturii, dar prin ceea ce sint ele in primul rind, impun operatorilor de pe aceasta piata o alta calitate a comportamentului.
Problema ar fi sa gasim calea prin care tot mai multe sectoare ale societatii sa fie influentate de aceasta benefica radiatie a cartilor care umanizeaza regulile, uneori dure, ale economiei de piata. O solutie ar fi inmultirea librariilor, dar, din pacate, libraria din Berthelot nu este nici prima si nici ultima dintre cele care au disparut in ultimii ani. Tot mai multi editori se pling de starea catastrofala a difuzarii, motiv pentru care vinzarile de carte scad de la an la an si, in consecinta, procesul de tiparire a altor carti este ingreunat. Sigur, sint mai multe cauze pentru care scad vinzarile de carte si cea mai des invocata este scaderea puterii de cumparare. Argumentul este in principiu valabil pentru orice marfa, dar la carte mai importanta este scaderea bugetului de timp al cititorului. Am intilnit destui cititori din asa-zisa clasa mijlocie, care mi-au spus ca nu mai cumpara carti nu pentru ca n-ar avea bani, ci pentru ca au senzatia ca au strins prea multe carti pe care nu au timp sa le mai citeasca. Aici avem de-a face cu o adevarata noua filosofie a lecturii. Toti au zis si ca, daca intra totusi intr-o librarie, pina la urma tot se lasa ispititi si cumpara. Problema e ca la nivel national sint tot mai putine librarii, deci ispita lecturii le iese oamenilor in cale tot mai rar, ceea ce e rau pentru intreaga societate. Apoi exista tot mai delimitate sectoare ale lecturii. Asa-zisa carte de consum continua sa se vinda si pentru ca vinzarea ei se potriveste cu taraba si tarabe inca mai avem. Cartea de referinta, in schimb, este in continuare cumparata chiar si de cei care cred ca nu mai au timp sa citeasca. Ea poate fi pastrata in biblioteca si consultata din cind in cind. Dar dintre putinele librarii care au mai ramas in picioare, si mai putine ofera carte de referinta, iar carte straina de referinta - doar citeva in toata tara. Intre cei doi poli - cartea de consum si cartea de referinta - sint zeci de domenii care au publicul lor, mai mult sau mai putin insotit de o putere de cumparare adecvata, si aceste domenii sint in scadere datorita disfunctiei majore a difuzarii. Societatea in ansamblul ei, mai ales la nivel profesional, sufera din cauza acestei disfunctii. E pacat sa lasam societatea in ansamblu in suferinta numai pentru disfunctia, altfel minora, a difuzarii cartii. De ce oare nu si-ar impune primariile sa asigure cetatenilor macar o norma de 1 mp de librarie la 100 de locuitori?
Mircea Nedelciu