S-a mai inchis o librarie
Pina in ‘89 si multa vreme dupa, eram cunoscut in anturajul meu, fireste, drept librarul de la Cartea Romaneasca. Intr-adevar, in 1981, negasind suplinire in invatamint, am avut norocul sa fiu angajat de George Balaita pe un post de muncitor necalificat la libraria din curtea editurii "Cartea Romaneasca", in Str. Nuferilor - azi Berthelot - nr. 41. Dupa aceea au fost angajati acolo si alti muncitori necalificati - poetul Florin Iaru, poetul si graficianul Dan Stanciu. Asa se face ca uneori discutiile noastre din librarie se faceau auzite - nu stiu cum - la "Europa libera", ca eram tot mai des vizitati de securisti deghizati in cumparatori de carti si ca locul acela din Berthelot 41 devenise ceva mai mult decit o simpla librarie. Dupa ‘89, o vreme, el a ramas o simpla librarie, dar in 1993, cind se afla in pragul inchiderii din motive financiare, am revenit asupra locului, de data aceasta ca partener de afaceri in numele societatii Euromedia, care face import de carte si presa. Am avut astfel posibilitatea sa transform locul in ceva mai mult decit o simpla librarie, adica in reprezentanta la Bucuresti a Oficiului pentru Publicatii Oficiale al Uniunii Europene. In 1998, "Cartea Romaneasca" pierde localul din Berthelot 41 in fata proprietarului de drept, iar acesta, dupa dreptul sau, vinde casa. In aprilie ‘99, asadar, Bucurestiul nu ramine doar mai sarac cu o librarie, ci devine si una dintre putinele capitale ale lumii lipsita de o librarie a Uniunii Europene. Si asta intr-o perioada de mare gesticulatie politica privind integrarea euro-atlantica. Nu-i nimeni de vina, veti spune. Sint catastrofe mai mari azi in Balcani. Eu ca persoana, insa, am dreptul si la nostalgie si la revolta. Revolta cel putin in numele celor care gaseau in Berthelot 41 cele mai ieftine carti de import din Franta, Germania, Anglia si care tot bat in geamul librariei sa ne intrebe unde ne mutam. Nicaieri, le raspundem, in Bucuresti nu exista spatii comerciale accesibile ca pret unei societati de librarie. Revolta in numele celor care faceau prin noi abonamente la presa straina de specialitate sau de public larg si carora le raspundem la fel, printr-o ridicare din umeri. Revolta chiar in numele Parlamentului sau al Guvernului, care tot prin intermediul Euromediei s-au conectat on-line la Monitorul Oficial al Uniunii Europene si care, probabil, n-o vor mai putea face in anul viitor. Problema e ca nu stiu impotriva cui sa ma revolt. Faptul ramane. S-a mai inchis o librarie.
Mircea Nedelciu