- Domnule Jean-Claude Foret, pe langa cele cinci limbi pe care le vorbiti curent, sunteti si un mare specialist in limba occitana. Ce este aceasta limba? Unde se mai vorbeste ea?
- Occitana s-a vorbit curent in sudul Frantei, astazi ea fiind instrument de comunicare doar in mici colectivitati rurale. In Franta se vorbeau mai multe limbi: bretona, alsaciana, corsa. Dintre toate, occitana este singura continuare naturala a latinei. Ea s-a vorbit curent pana la revolutia din 1789, cand s-a impus ideea unei singure forme de guvernare si a unei singure limbi: franceza. Occitana a fost eliminata brutal din uz prin intermediul scolii, a administratiei si a elitelor, ea pastrandu-se - fara suport scris si in clandestinitate - in varful muntilor, in catune izolate.
- Duceti o adevarata lupta pentru impunerea limbii occitane. Ce urmariti, de fapt?
- Vorbitorii de occitana nu au o constiinta nationala, precum corsicanii. Pentru ca occitana sa nu dispara cu adevarat, e nevoie ca statul sa oficializeze limba si nu intamplator, occitana se preda acum in scoli primare, iar la facultate avem peste 500 de studenti. Acest succes ne-a mirat si pe noi. Parintii elevilor nu mai vorbesc limba, dar, amintindu-si de vorbirea bunicilor, accepta occitana, avand nostalgia originilor si regasindu-si astfel un anume sentiment al identitatii. Chiar si asa e putin. La televizor, avem o emisiune in occitana, dar noi luptam ca numele strazilor si ale localitatilor sa fie bilingve. Ar fi un semn pentru toata lumea ca aceasta limba exista si ca uzul ei este acceptat. Statul ajuta, oferind scolilor private sume considerabile pentru invatarea occitanei, dar e nevoie de mai mult. Occitana trebuie sa intre in viata curenta, in radio si presa scrisa.
- Exista o literatura occitana?
- Cum se stie, reprezentantul nostru de seama este Mistral. In realitate, toti trubadurii Evului Mediu cantau in occitana. Prima poezie europeana a fost in aceasta limba. Dante, reluand versurile unui trubadur, are in Divina Comedie 5 versuri in occitana. Avem, deci, o literatura consistenta, cu reprezentanti de frunte: Arnau Daniel, Bernat de Ventadorn, Mirabal, J. Roudel. Singurul care a incercat o revitalizare a creatiei moderne in occitana a fost Mistral, care a instituit si un premiu de poezie. In proza, lucrurile stau mai prost. Abia in secolul Xix a aparut primul roman, iar Mistral a scris nuvele si povestiri in occitana, dar fara prea mare ecou.
- Ca roman, inteleg destul de mult occitana. Va puteti prezenta cititorului roman in aceasta limba?
- "Jean-Claude Foret es pas occitan de naissenca. Fa la professor a Chamonix, a la frontiera des tres Estates. A ia publicat un roman en francies." Cu unele cunostinte de latina si spaniola, te descurci. Limba romana, fiind si ea pastratoare de latina veche, ofera destule similitudini. De pilda, cuvantul mai cu sensul de inca. "Ne voli mai". Adica: mai vreau. Gratie colegei mele Julia Bordeianu, am constatat si eu asemanarile cu limba romana. "Vai, ai plantat" sau "aviam setze ans tots dos", cred ca nu mai necesita nici o traducere. Asta arata inca o data cat de inruditi suntem.