Prapadul - de o parte si de alta a cortinei
Scrisoare deschisa d-lui Emil Constantinescu, presedintele Romaniei
Draga Emile,
Ma numesc Dusan Baiszki (sau Baiski, asa cum imi semnez cartile si articolele) si sunt un oarecare cetatean roman de etnie sarba. Iti spun Emil, fiindca si fratele meu (care este roman dupa tata) se numeste tot Emil. Numele de familie ii este Constantin (si nu Constantinescu). Iar sotia mea este Ana, o ardeleanca din Bistrita, tot o romanca. Iar nepotul pe care l-am luat la Timisoara, sa-i ofer sansa pe care n-am avut-o eu in viata, este tot roman. Doresc sa-ti spun ca sunt indurerat de ceea ce se intampla in Serbia. Spun doar Serbia, fiindca blestemata idee a Iugoslaviei este cea care duce la pieirea poporului sarb din care ma trag. Sunt indurerat ca fratii mei, sarbii, trec printr-o tragedie pusa in scena de vanzatorii de armament. De societatile secrete care vor sa instaureze o noua ordine mondiala. De mafiotii din Washington, Moscova, Beijing, Bonn, Londra, Paris, Zagreb, Belgrad sau Bucuresti. Sa nu fim naivi si sa credem ca altele ar fi ratiunile acestui blestemat de razboi, pe care unii vor sa-l extinda inclusiv in Romania. Armele s-au invechit, armele trebuie vandute, mafiotii trebuie sa se bronzeze in Hawaii, nu-i asa? In 1989, am iesit in strada inca din 15 decembrie, sperand ca, dupa ce s-au irosit 35 de ani din viata mea, am si eu dreptul la democratie, la o viata mai buna, la o viata mai demna, in care sa nu fiu suspectat a fi maghiar - intrucat am un nume care se scrie dupa ortografia maghiara - doar fiindca asa se scria pe timpul vechiului imperiu; sa nu fiu in permanenta suspectat de a fi un posibil transfug, atunci cand merg in zona Sannicolau Mare (unde m-am si nascut). Constat insa cu groaza ca tu, draga Emile, si intreg Cdr-ul pe care l-am votat in 1996 in speranta unei schimbari in bine pentru poporul roman (si implicit pentru mine), sunteti pentru barbarie. Pentru continuarea atacurilor Nato asupra unui popor care doreste sa-si pastreze spiritul, leaganul civilizatiei sale, respectiv regiunea Kosovo cu cele peste sase sute de biserici ortodoxe, manastiri si insasi Patriarhia. Si, ceea ce este mai grav, prin declaratiile oficiale pe care le adoptati doriti sa induceti poporului roman ideea ca iugoslavii (nici macar sarbii) vor ataca deja de maine Romania, iar Romania nu va face fata datorita pregatirii precare a Armatei Romane. Este lucrul care ma doare profund. La fel de profund cum este incitarea indirecta a cetatenilor romani de oricare alta etnie decat cea romana, de a refuza incorporarile si inrolarile in Armata Nationala Romana, in caz ca Romania va duce un razboi de aparare, razboi care - dupa logica declaratiilor guvernantilor iresponsabili de astazi vizavi de incorporarile in armata iugoslava - nu ar fi un razboi al lor. Cum puteti concepe, ca patriot roman, ca eu, cetatean roman de etnie sarba, sa nu-mi fac datoria fata de armata romana, careia i-am jurat credinta si la bine si la rau? Adica, sa-i fiu credincios doar la bine, iar la rau sa fug in Serbia? Felicitari pentru verticalitate, frate! Halal indemn la patriotism. Si cum de descoperiti abia acum necazul valahilor din Valea Timocului? De ce nu l-ati descoperit in 1991, de exemplu? Sau pe vremea aceea nu va folosea la nimic, nici macar pentru Nato? Fiti insa convinsi ca, asa cum zilele trecute am cerut prin e-mail demisia lui Milosevici, am pus si eu pe tapet problema valahilor din Valea Timocului. Asa cum eu, sarb din Romania, doresc sa o duc bine in Romania, fiti convinsi ca acelasi bine il doresc nu doar "valahilor" (de ce nu "romanilor"?) din Iugoslavia, ci si tuturor celorlalte nationalitati. Pozitia Romaniei, in contextul actual, vizavi de problema valahilor din Valea Timocului, este cel putin ipocrita, inclusiv pentru valahi. Asa cum ipocrita a fost si pozitia guvernantilor iugoslavi de pana acum, care nici nu stiau ca si in Romania traieste o minoritate sarba. Lucru de care, uneori, isi mai aminteste si stimatul ambasador al Iugoslaviei la Bucuresti. Politica este o curva, veti spune. Dar cand esti tu subiectul acestei politici, este extrem de dureros. De-a dreptul ma sperie propaganda pornita de politicienii Conventiei asa-zis Democrate (parca ar fi vorba de Partidul Democrat din Sua, care a pornit razboiul in Vietnam), cum ca Armata Romana va face fata oricaror atacuri. Despre ce atacuri vorbiti, domnilor? E clar ca nu despre atacurile armatei iugoslave. Care, stim cu totii foarte bine, nu va ataca niciodata Romania, mai ales ca in Romania sunt atatia etnici sarbi. Iar daca vor ataca Romania, eu, Dusan Baiski, ma ofer drept scut uman.
Draga Emile, un lucru sa-ti fie foarte clar, tie si politicienilor de la Bucuresti. Nu va bagati intre mine si fratele meu Emil. Intre mine si fratele meu, Daniel. Intre mine si sora mea, Tania. Intre mine si sotia mea, Ana. Intre mine si nepotul meu, Danut. Daca am ratat 35 de ani din viata traind sub comunisti, nu mai vreau sa-mi ratez si restul vietii pentru a face jocul marsav al politicienilor. Indiferent daca acestia sunt "sarbii" lui Milosevici sau "democratii" lui Constantinescu, Roman sau Iliescu. Iar ca mine, sunt in Romania zeci de mii de familii mixte. Ne veti ucide pe toti? Ne veti trimite intr-un alt Baragan, intr-un alt Sighet, veti face sapun din noi? Sunt pentru democratie, pentru valorile adevarate ale democratiei occidentale, pentru intrarea Romaniei intr-un Nato care respecta regulile Onu, sunt impotriva lui Milosevici si a comunistilor, dar nu ma siliti sa renunt la viata care mi-a mai ramas. Nu uita ca, totusi, mai exista un Dumnezeu, un Dumnezeu in care noi, cei crescuti sub comunismul lui Dej si Ceausescu, aproape ca nu mai credem. Dar nu uita ca doar credinta in Dumnezeul neamului nostru, al crestinilor, mai poate salva aceasta lume. Mai poate salva tragedia popoarelor sarb si albanez deopotriva. Mai poate scuti poporul roman si natiunea romana, din care fac parte si fratii mei - Emil, Daniel si Tania, sotia mea - Ana, nepotul meu - Danut, dar si tu, Emile draga, de marsavia negutatorilor de arme si vieti. Asa sa-ti ajute, asa sa ne ajute Dumnezeu. Ti-am scris acest mesaj dupa ce mi-am potolit toate emotiile. Iarta-ma, daca te-am suparat. Dar nu pot uita ca stramosii mei se trag tocmai din Kosovo. Nu pot uita ca am si eu dreptul la viata. Nu pot uita ca si fratii mei romano-sarbi au dreptul la viata. Iar pe fratii mei sarbi ii rog sa respecte regulile civilizatiei. Sa nu mai dea foc la steagul american in pietele publice. Nu intreg poporul american este impotriva poporului sarb. Asa cum steagul sarb este sfant pentru sarbi, tot asa de sfant este si steagul american pentru poporul american. Sa respectam statul roman, ai carui cetateni suntem. Iar daca vrem sa ne implicam direct in lupta, putem renunta la cetatenia romana si sa plecam la lupta. Nu avem nici un drept sa implicam si poporul roman, fiindca doar poporul roman decide ceea ce doreste. Sa dam dovada ca suntem un popor civilizat, un popor crestin. Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Dusan Baiski - Timisoara
Scriitor, traducator, ziarist, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si al Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania - Aspro
Albanezii si conflictul din Kosovo
Luan si Renata Topciu - profesori de limba albaneza la Universitatile din Constanta si Bucuresti
"Un dramatic exod biblic"
Renata Topciu: Ca om, imi pare foarte rau ca s-a recurs la acest razboi impotriva sarbilor. Dar conflictul dintre sarbi si albanezi este mult mai vechi, el dateaza din indepartate vremuri istorice. Adevarata politica de deznationalizare si epurare etnica a inceput inca din perioada interbelica. Un sarb, membru al Academiei de Stiinte, Cubrilovici (1937-1946), s-a pronuntat pentru rezolvarea problemei albaneze si romanesti din Iugoslavia prin diferite metode ca: lichidarea fizica, deportarea, limitarea accesului la invatatura etc. Pe atunci, lumea nu se mira, pentru ca exista "exemplul nazist". Plecarea albanezilor de-atunci, in Turcia sau in alte tari, nu interesa forurile internationale. In acest sfarsit de mileniu insa, forurile internationale se ocupa de respectarea drepturilor omului si sunt mai atente la ce se petrece in jur. Milosevici a dovedit ca este un criminal, ca sistemul lui comunisto-stalinist transforma Kosovo intr-un lagar de exterminare: mii de tineri sunt ucisi de politia sarba, iar altii - foarte multi - umplu inchisorile doar pentru vina de a fi albanezi si de a vrea sa poata vorbi si invata in limba materna.
Luan Topciu: Dupa 89, si in Kosovo s-a format Partidul Democrat al Albanezilor, in fruntea lui fiind Ibrahim Rugova, Presedintele Uniunii Scriitorilor din Kosovo, o personalitate a literelor albaneze. Din 1991 pana in 1998, el a incercat sa negocieze cu Slobodan Milosevici, pentru a recapata drepturile avute de albanezi in vremea lui Tito si pe care, dupa moartea acestuia, le-au pierdut. In tot acest timp, Rugova a dus o politica pasnica. Chiar atunci cand alte tari se aflau in razboi cu sarbii, kosovanii, care ar fi putut profita sa intre si ei in lupta, au cautat sa pastreze pacea, sa poarte negocieri, din pacate fara vreun rezultat. Rezultatul acestui esec este actualul mars, exodul biblic a sute de mii de oameni, care fug din casele lor, ingroziti de amenintarile politiei sarbe. Copiii si batranii sunt izgoniti din Kosovo, tinerii sunt impuscati pe loc. Acestia din urma nu au alternativa. Sunt impuscati oricum, fara somatie, fara motiv, fara judecata. Sunt grupati si executati pe loc. Impuscati in cap. Aseara am vazut o caseta, scoasa pe ascuns din tara, in care se arata cum acesti tineri, care nu fac parte din trupe de gherila sau din armata, sunt ucisi bestial. Si vorbesc doar de ultimele zile, dar sunt sute de oameni masacrati fara mila.
Razboiul este ultima forma de reactie a Occidentului fata de asemenea atrocitati. Este foarte adevarat ca el nu reprezinta o solutie, pentru ca razboiul isi are legile lui si inseamna suferinta, moarte. Dar este tot atat de adevarat ca aceasta intoleranta a lui Milosevici nu poate fi infranta altfel, decat prin agresiune armata. Albanezii din aceasta regiune - in proportie de 90% au si ei dreptul la viata, au dreptul la limba lor materna, au dreptul sa se exprime liber, sa fie liberi, au dreptul si ei la o viata demna, asa cum au, de pilda, minoritatile din Romania. In aceasta situatie grea, de criza balcanica, sunt mandru ca Albania, poporul albanez, cu toata saracia in care se afla, a dovedit inca o data ca intelege sa fie alaturi de cei aflati in suferinta si durere. Cei 200.000 de refugiati carora le-a deschis portile (cifra mortilor este necunoscuta, dar se ridica la sute de mii) reprezinta un trist bilant al unei politici soviniste, agresive, criminale.
Prof. dr. Gelcu Maksutovici,
istoric, Presedintele Uniunii culturale a albanezilor din Romania
"Stirile care vin sunt dramatice"
Ceea ce se intampla azi in Kosovo este o reeditare a ceea ce a insemnat fascismul, nazismul, blamat dupa aceea chiar de germani. Pe zi ce trece, sosesc vesti din ce in ce mai alarmante din Kosovo. Eu, ca istoric, nu-mi pot permite sa emit pareri despre niste realitati pe care nu le cunosc. Orice informatie trebuie sa o verific, ca pe orice alt document. Dar putinele stiri care vin sunt dramatice. Nu mai departe de ieri, un medic de la Fundeni, Bekim Mala, a carui familie se afla in Kosovo, mi-a spus ca i-au ars casa, iar despre familie nu mai stie nimic. Nu stie nimic despre mama lui, despre frati, despre rude. Toate aceste emotii, spaime nu pot fi eliminate din etnia noastra, chiar daca noi suntem cetateni romani, loiali statului roman si aflati la adapost de asemenea urgii. Totusi, eu sunt convins ca, foarte curand, bombardamentele Nato vor inceta, ca nimeni nu doreste ca aceasta criza balcanica sa se transforme intr-o conflagratie mondiala. Dar si situatia acestei populatii vitregite ar trebui sa se stabilizeze. Ganditi-va ca exista atatea casatorii mixte, acum ravasite de acest nationalism barbar, nazist. Oamenii ar trebui sa traiasca in libertate si demnitate si sunt incredintat ca, in cele din urma, si aceasta trista situatie va deveni istorie si lumea o va considera un fapt al trecutului, regretabil si irepetabil.
Declaratii consemnate de
Sanda Anghelescu