Mesaje Prin Internet
"In tara noastra exista oameni si locuri care ajuta poporul roman sa supravietuiasca"
Stimata d-na Sanziana Pop,
Va retin atentia cu un mesaj, avand cateva motive bine intemeiate. Primul ar fi sa va urez "La multi ani!", alaturandu-ma si eu corului care sunt sigura ca v-a felicitat prin toate mijloacele existente. Va doresc sa aveti sanatate, cel putin tot atata cata ati produs dvs. prin retetele si sfaturile publicate in "As", sa aveti puterea de a depasi greutatile care se ivesc in viata si sa puteti publica revista si peste ani, la fel de interesanta si prietenoasa!
Al doilea motiv ar fi sa va multumesc pentru onoarea si placuta surpriza pe care mi le-ati facut publicandu-mi e-mail-ul pe care vi l-am trimis, in nr. 353 (10 din acest an), producandu-mi o imensa bucurie, mie si celor dragi de acasa, care mi-au recunoscut stilul si - evident - semnatura. Citind "As"-ul de atatia ani, mereu m-am intrebat daca nu exista cineva in redactie care pune scrisorile cititorilor intr-o forma "buna de tipar". Acum m-am convins ca nu, din mesajul meu nefiind schimbata nici o litera! Va multumesc inca o data si sa stiti ca mi-ati indeplinit un vis! Desi sunt inginer chimist, totdeauna m-am simtit atrasa de literatura, de citit si de scris.
Iar al treilea motiv ar fi articolul de la rubrica "Spiritualitate", despre Biserica din Densus. Dupa ce l-am citit, mi-am adus aminte - vis--vis de continuarea crestinismului in tara noastra - de o intamplare tare draga sufletului meu: acum 10 ani, cam pe la vremea asta, ma aflam in Fagaras, sa-mi efectuez stagiatura. Aveam acolo, la "Cercul Inginerilor Stagiari", o data sau de doua ori pe saptamana, intalniri cu mai multi tineri, unde discutam diferite teme. Intr-una din seri, un inimos coleg al nostru l-a adus ca invitat pe poetul Ioan Alexandru, care a venit cu sotia, unul din fii si un actor al carui nume, spre rusinea mea, imi scapa acum, dar era un actor in varsta, pe care eu il auzisem doar la radio, recitand poezii cu o voce cu un timbru inconfundabil. In acea seara, desi ne aflam in plin comunism, intr-un oras foarte supravegheat, poetul Ioan Alexandru ne-a vorbit - cum numai Domnia Sa stie sa o faca - despre Iisus, despre Constantin Brancoveanu si despre Eminescu, de la a carui moarte se implineau 100 de ani. Atunci am aflat, majoritatea dintre noi, adevaratul motiv pentru care a murit Domnitorul Constantin Brancoveanu. In cartea de istorie scria ca a fost pedepsit de turci ca n-a mai platit tribut si n-a mai vrut sa se supuna; adevarul era ca el n-a vrut sa se lepede de credinta crestina, de credinta ortodoxa, ca sa treaca la credinta musulmana. Desi in fata lui, fiica si sotia i-au fost batjocorite, iar fiii i-au fost ucisi, a preferat sa moara si el decat sa-si paraseasca credinta! Prin el, intregul popor roman ar fi trebuit sa treaca la o alta credinta, asa cum s-a intamplat cu alte popoare, ai caror conducatori poate n-au fost la fel de puternici in credinta!
Domnul Ioan Alexandru ne-a vorbit vreo trei ore despre Iisus, spunandu-ne ca, daca un popor il pierde pe Dumnezeu, e si el pierdut, la fel ca orice om fara de credinta. Din cercetarile documentelor studiate, ajunsese la concluzia ca toti marii oameni de stiinta - care au descoperit fenomene care le poarta numele si datorita carora Umanitatea a facut pasi mari in cunoastere - au marturisit ca numai Dumnezeu i-a ajutat sa faca acele descoperiri! Chiar si marele nostru Eminescu n-ar fi putut sa scrie minunatia "Luceafarul" fara ajutorul lui Dumnezeu. Si acum, cand va scriu, retraiesc acele clipe emotionante, cand toti cei prezenti nu ne mai gaseam cuvintele, incercand sa tinem si un moment de discutii dupa "subiectele ordinei de zi"! Devenisem cu totii, sub bagheta unui mare credincios, coplesiti de "o anume iradiere, o taina care pare sa spuna ca Dumnezeu este mai aproape acolo ca-n alte parti", asa cum bine spune domnul Ilie Tudor in articolul sau despre biserica din Densus. Si asta, in plin si feroce comunism!
Momentul acela, de credinta impartasita, a ramas in sufletul meu ca o lumina vie si cred ca in tara noastra exista multi oameni si locuri pline de credinta care ajuta poporul roman sa supravietuiasca nu putinelor intemperii care au trecut si trec peste el.
Dumneavoastra si intregii redactii va doresc Sarbatori fericite, la fel si tuturor cititorilor revistei si va spun din inima "Christos a Inviat!". Si daca este posibil, transmiteti domnului Ioan Alexandru si familiei sale, urari de sanatate si numai bine (stiu tot dintr-un articol mai vechi din "As" ca era foarte bolnav). Inca o data, va multumesc ca existati,
Liliana Chitoi - Canada
"Trairea spirituala din Romania este un lucru deosebit"
Va transmit salutari insotite de multe felicitari din Irlanda. Am plecat din tara pentru a ma stabili alaturi de fiul meu, de profesie arhitect. Sunt vaduv (sotia mea a murit acum patru ani), pensionar, nu-mi lipseste nimic. As putea spune ca sunt chiar fericit, daca n-ar fi dorul de tara, pe care incerc sa-l sting citind toate ziarele (destul de putine) care ajung aici. De catava vreme, nepotul meu m-a invatat sa manevrez calculatorul si sa caut stiri despre Romania pe Internet. Asa am descoperit "Formula As", care pentru mine a devenit o necesitate saptamanala, atat datorita paginilor sale de sanatate (sunt un adept convins al medicinii naturiste), cat si paginilor spirituale, care dovedesc ca in Romania nu este chiar totul pierdut. Atata vreme cat oamenii isi pastreaza credinta, sufletul lor este aparat. Este surprinzator sa constat ca in vreme ce aici bisericile sunt aproape goale, acolo, in tara, purtarea unei icoane sfinte (cum a fost recent pelerinajul prilejuit de Icoana facatoare de minuni de la Manastirea Nicula) scoate in strada sute de mii de credinciosi. De vina este, probabil, si saracia din tara, care ii duce pe oameni catre ajutorul lui Dumnezeu. Dar faptul ca aceasta traire spirituala exista, este - dupa parerea mea - un lucru deosebit. Martor al inclestarii religioase prezenta de-atata vreme aici, in Irlanda, ma gandesc ca acasa, in Romania, cu toate diferendele care exista in prezent intre ortodocsi si greco-catolici, nu s-ar ajunge niciodata la varsare de sange. Sufletul nostru e tolerant. De altfel, si atitudinea noastra fata de drama din Iugoslavia mi se pare corecta si demna. Pozitia Romaniei e bine apreciata aici. Revenind la paginile spirituale gazduite in "Formula As", v-as sugera sa le acordati viata lunga, credinta fiind una dintre putinele intamplari pozitive din tara. In mod special am remarcat pagina despre Manastirea Prislop, unde a fost pomenit si numele marelui duhovnic Arsenie Boca, o figura de seama a vietii ecleziastice din Ardeal. Pe cand un material despre acest "sfant"?
Cu multumiri pentru munca dv. deosebita (m-a impresionat modul in care cititorii dv. i-au ajutat pe-acei calugari sarmani de la Manastirea Cetatuia-Negru Voda), va doresc sa va bucurati de marea sarbatoare a Pastilor si sa nu-i uitati pe romanii plecati in lume, care au atata nevoie de vesti despre tara lor de obarsie. (La vara, cand vin pentru o vreme acasa, imi voi permite sa va vizitez la redactie).
Prof. pensionar Carpinisan Marius - Dublin, Irlanda
"Felicitari sincere d-lui Toma Roman"
Stimate d-le Roman,
Editorialul dv. ultim, despre Iugoslavia, mi-a retinut atentia prin obiectivitatea, moderatia pozitiei si, mai ales, prin seriozitatea prezentarii faptelor. Putini au curaj sa afirme aici, in America, ca dezmembrarea R.S.F.I. este opera Occidentului, in general, si a R.F.G., in special. Nato are varsta de 50 de ani si, mai devreme sau mai tarziu, va sucomba. Romanii sunt vecini cu sarbii de 500 de ani si vor ramane vecini pentru secole in continuare. Nu stim, insa, daca cu asemenea politicieni in Parlamentul Romaniei (bivolari, vacari si vacaroi), viitorul relatiilor romano-sarbe va fi la fel de admirabil ca in ultimii 500 de ani. Cu felicitari sincere,
Dr. Michael Nicholas Blaga - Mount-Vernon, Usa
"Cred ca ultimele pagini ale revistei ii intereseaza in mod special pe barbati"
Draga Andrei Cheran,
Revista "Formula As" este un fel de biblie a femeilor din familia noastra. O primesc din tara, expediata de o matusa, iar daca se intampla sa intarzie o saptamana sau, "doamne feri" (mama e ardeleanca), sa nu mai vina deloc, intram cu totii in delir. Curios sa vad ce le vrajeste asa de tare, am rasfoit si eu in urma cu unu-doi ani revista si mi s-a parut total neinteresanta pentru un tanar de varsta mea (am 21 de ani). De-o vreme, intalnesc insa publicatia dv. pe Internet (sunt un mare "navigator") si-am ramas placut surprins de ultimele pagini ale revistei (paranormal si stiinta), care contin cateodata sinteze extrem de interesante, cu informatii noi. Va felicit. Cred ca noile pagini ii intereseaza in mod special pe barbati. (Am sa fac o ancheta cu mama si cu bunica, spre a vedea ce parere au dansele). Cu prietenie,
Daniel Anton Cardas - Munchen, Germania