In 1996, in primul meu pelerinaj la Medjugorje, am inteles ca mi se oferea ceva deosebit. Trebuia doar sa-mi deschid ochii si sufletul... Anul trecut, am descoperit minunile de la Lourdes, Paris, Fatima, Padova... Pretutindeni am simtit deasupra noastra protectia lui Dumnezeu si a Maicii Domnului. Poate de aceea trebuia ca aceste drumuri sa nu se incheie acolo, ci sa ajung si-n locurile unde-a trait Mantuitorul Iisus.
Cele ce veti citi in randurile de fata reprezinta putin din ceea ce am vazut in calatoria mea la Ierusalim, dar foarte mult din ceea ce am simtit acolo, in Tara Sfanta, un loc unde prezenta romaneasca este neasteptat de puternica.
Icoana facatoare de minuni a romanilor de pe muntele Tabor
Muntele Tabor (sau "Djeber Tor" - muntele taurului, cum ii spun arabii) este - de fapt - o stanca inalta de 588 m, solitara, fara vreo alta legatura cu ceilalti munti ai Galileii. Este locul unde, cu 40 de zile inaintea Patimilor, Iisus s-a schimbat la fata inaintea celor trei apostoli: Petru, Ioan si Iacob.
"Dupa 6 zile, Iisus i-a luat cu El pe ucenici si i-a dus la o parte, pe un munte inalt. El s-a schimbat la fata inaintea lor; fata Lui a stralucit ca soarele si hainele I s-au facut albe ca lumina. Si iata ca li s-a aratat Moise si Ilie stand de vorba cu El. (...) Si iata ca deodata i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Si din nor s-a auzit un glas ce zicea: <<Acesta este fiul Meu prea iubit (...), de El sa ascultati!>>" (Apostolul Matei). In varful muntelui se afla doua biserici, amandoua cu acelasi hram: "Schimbarea la Fata". Se spune ca jos, la poale, ar fi existat o biserica in care au ramas ceilalti apostoli, pe cand Iisus a urcat cu trei ucenici pe munte, in varf. De departe, printre pomi si flori, cele doua biserici stralucesc in lumina soarelui: una e ortodoxa, reconstruita in 1911 (dar nepomenita in ghidurile turistice), alta catolica - o adevarata bazilica - ridicata de arhitectul Vaticanului, Antonio Barluzzi, intre 1919-1924 (mentionata in ghiduri ca fiind singura biserica de pe munte...).
Acesta este Fiul Meu!
La atatea mii de kilometri de casa, in sfanta biserica ortodoxa, ne intampina trei din cele patru maicute romance, venite tocmai din manastirile Moldovei, care de aproape patru ani il slujesc pe Dumnezeu aici, in Tara Sfanta. Ne primesc cu bucurie retinuta, dar in ochii maicutei Vichentia tot deslusesc un zambet curat, de prieten... Parca ghicind ca suntem "contra cronometru", maicuta incepe sa ne povesteasca istoricul locului. Manastirea ortodoxa este ctitoria Sfintilor Imparati Constantin si Elena, fiind construita dupa anul 326 d.H., dar in timpul razboaielor ulterioare a fost distrusa si a cazut in parasire. Din vechea biserica au ramas cele trei Sfinte Altare, Sfanta Masa si cateva bucati de mozaic, pastrate pana astazi. Dupa anul 1800, a venit aici un calugar roman, trimis de patriarhul Ierusalimului, impreuna cu un ucenic de-al sau, parintele Nectarie, ctitorul bisericii fiind Irinarh Rosetti. El a strans timp de 16 ani piatra pentru constructie, apoi a pornit sa rezideasca biserica. Constructia a inceput in 1859, iar in iarna aceluiasi an a si murit. Biserica apartine azi patriarhiei Ierusalimului. Este considerata prima ctitorie mare romaneasca in Tara Sfanta. Obiectul de pret al bisericii - Icoana Maicii Domnului - a infaptuit multe minuni.
Icoana Facatoare de Minuni
Legenda spune ca un crestin a cumparat de la manastirea Iviru, de pe Muntele Athos, o copie a Icoanei Maicii Domnului si a vrut s-o duca in Israel. Imbolnavindu-se, el a pus copia intr-o sticla, alaturi de lumanari, tamaie si o scrisoare si i-a dat drumul pe mare... Dupa trei luni si jumatate de calatorie, sticla a fost gasita de un arab, chiar din Nazareth, care a dus-o la Mitropolie. De-aici, icoana a fost trimisa pe Muntele Tabor, unde a-nceput a face minuni. Prima minune a fost infaptuita asupra unei fete de 14 ani, oarba din nastere, al carei tata, inchinator la Locurile Sfinte, a luat ulei din Sfanta Candela si i-a adus fetei acasa. A treia zi dupa ungere, fata si-a capatat vederea. Despre celelalte nenumarate minuni, stau marturie semnele de recunostinta lasate aici de cei ce s-au insanatosit. Numele originar al icoanei este Tama, fagaduinta. De aceea e bine sa-i promiti Maicii Domnului, dupa ce-ti pui dorinta, ca-i daruiesti ceva, oricat de mic, la intoarcerea acasa.
Dar cea mai de seama istorisire facuta de maicuta Vichentia (celelalte maicute se numesc: Teodora, Macrina si Eleonora) a fost povestea norului care se coboara pe munte in ziua Schimbarii la Fata si venirea Luminii Sfinte, in ziua de Pasti, la Mormantul Sfant din Ierusalim.
- Maica, ati vazut nemijlocit minunile acestea. Ati vazut norul?
- In fiecare an am avut bucuria sa-l vedem. Anul trecut, norul a coborat pe Munte si a stat asa o ora si jumatate. Iar miile de oameni care se stransesera aici au putut sa-l vada si sa se bucure. Intotdeauna norul vine dinspre Nazareth in timpul Sfintei Liturghii. La noi, slujba se face toata noaptea. La priveghere, participa mai multi arhierei, episcopi, iar cand incep sa se impartaseasca credinciosii, vine si norul. Si lumea striga: "Doamne, trimite-ne norul". Anul trecut, norul a venit pe la 2 noaptea. Dintr-o data, cerul s-a deschis ca o carte, norul a-nceput sa vina majestuos si, pe masura ce se apropia, cobora incet pe munte. Si ajungea sa atinga aproape pamantul. Nu batea vantul, nu era nici o adiere, iar Luna stralucea plina. In doua minute nu se mai vedea o stea pe cer, atat de dens era norul... Tara Sfanta este Tara Minunilor! Rugati-va pentru cei dragi, mergeti si povestiti ce-ati vazut si auzit...
Veniti de luati lumina...
Asa cum se-ntampla cu majoritatea locurilor si a relicvelor sfinte, care marcheaza trecerea prin lume a Domnului nostru Iisus Hristos, si Sfantul Mormant este cuprins in interiorul unei biserici gigantice, care seamana cu o cetate. Aici se afla locul in care Mantuitorul a fost rastignit pe Golgota, piatra unde a fost uns cu mir, Sfantul Mormant, ca si multe alte incaperi, marturii ale Patimirii. Azi, Sfantul Mormant este impartit deopotriva intre greco-ortodocsi, romano-catolici, armeni, copti, sirieni si etiopieni. Dar iata ce ne spune maicuta Vichentia: "Cine reuseste, intra in biserica in seara de dinaintea Invierii, de cand se canta Prohodul. Se ia epitaful de pe Piatra Ungerii (locul unde Iisus a fost uns cu mir), se-nconjoara Biserica Mare a Invierii, pana se ajunge iar la Sfantul Mormant. In Sambata Mare, dimineata, se pregateste ceara cu care se sigileaza Sfantul Mormant.
Mormantul este controlat de autoritati ca sa nu existe vreo sursa de foc, iar intrarea la Sfantul Mormant este inchisa si sigilata de mai multe persoane, drept simbol al lespezii ce a fost pusa la gura Mormantului, acum 2000 de ani. A doua zi vin arhiereii, patriarhul Ierusalimului si-nconjoara mormantul de trei ori, cantand: <<Lumina Lina, Sfintei Slava>>, in cinstea Sfintei Treimi. Este ora 2-2.10 ziua (dupa ora noua) sau 1-1.10 (dupa ora veche). Tot alaiul se opreste in fata Sfantului Mormant, patriarhul este dezbracat de hainele preotesti, ramanand in stihar alb. Se scoate sigiliul, se deschid usile, iar patriarhul intra in Sfantul Mormant cu doua falcii a cate 33 de lumanari (varsta Mantuitorului), impreuna cu dragomanul armenilor. Acolo se afla doua incaperi: in prima, in mijloc, se afla o bucata din stanca cu care fusese pecetluit Mantuitorul, acum 2000 de ani, iar in a doua se gaseste Sfantul Mormant, propriu-zis. Se inchid usile in urma lor. In jurul Sfantului Mormant totul zace-n intuneric, iar lumea asteapta. Inauntru, patriarhul intra singur in Camera Mormantului si spune niste rugaciuni foarte puternice. Pe lespedea Sfantului Mormant este presarata o folie curata de ceara, peste care se pune vata. Ceara se taie la mijloc si se infasoara doua faclii... La un moment dat, de sus, din cupola, coboara o lumina mare, alba, foarte puternica, ce intrece lumina soarelui. Lumina intra in Sfantul Mormant si aprinde vata de pe Mormant. Atunci patriarhul iese cu cele doua manunchiuri de lumanari arzand si-n acea clipa, ca la o comanda nevazuta, toate candelele din argint, aflate deasupra Mormantului, se-aprind singure... Ba am vazut cum o lumina se desprinde din globul de foc si se-ndreapta spre Piatra Ungerii, aprinzand si acolo candelele...".
Hristos a-nviat!!!
Lumina se-ntinde ca un val peste oameni. Dupa credinta, vezi cum se aprinde cate o lumanare si in mainile celor prezenti... Toti se bucura, rad, se-nchina, striga... Lumina Sfanta nu vatameaza: poate fi data pe fata, pe maini, pe par, caci doua minute Ea nu are puterea sa arda...
Pe nestiute, maicutele ne aduc bunatati: prajituri de post, cafea, apa si sucuri. Tacute, ca niste umbre, ne picura in inimi, pe negandite, un strop "de-acasa", in prag de Pasti...