Pelerinaje transilvanene
Biserica din Densus
Miracolul este o notiune foarte contestata in societatea moderna, desi a insotit omenirea in toata istoria ei. Bineinteles, ne referim la miracolul divin si nu la maruntele si inselatoarele conjuncturi economice si politice, numite si ele cu multa emfaza "miracole".
In bogata lume a bisericilor si manastirilor romanesti, exista anume locuri care au aceasta vocatie a miraculosului, care condenseaza in ele, in virtutea unor legi putin cunoscute, o forta tainica. Realitatea lor emana o anume iradiere, o taina care pare sa spuna ca Dumnezeu este mai aproape acolo ca-n alte parti. Densusul este un asemenea loc de har revarsat, cristalizat sub forma unui lacas sfant, cum putine mai sunt in lume. Biserica de la Densus este un loc in care crestinismul a ajuns la doar cateva secole dupa plecarea lui Iisus din aceasta lume. Aici isi afla inceputurile crestinismul de la Nord de Dunare, aici se afla sapate in piatra, zugravite pe peretii innegriti de vreme, primele dovezi ale vietii monahale romanesti, precum si file din istoria acestui popor.
Scapata cu adevarat miraculos de toate prigonirile care s-au abatut asupra Transilvaniei de-a lungul timpului, aceasta biserica este astazi cel mai vechi lacas de cult din piatra, ramas in picioare, in forma nealterata, din Romania si de la nord de Dunare. Situata intr-un loc incarcat de istorie, la doar cativa kilometri de legendara Sarmisegetuza, ea constituie un tezaur istoric foarte important pentru toti credinciosii romani.
Intalnirea
De la bun inceput, ambianta bisericii de la Densus iradiaza taina crestina. Totul aici este incarcat, atat la propriu cat si la figurat, de urmele sfinte ale trecutului. In curtea bisericii, se afla cimitirul satului Densus (aflat in apropiere de Hateg). Este un cimitir obisnuit, cum vezi in toate satele de la noi, cu deosebirea ca printre crucile recente vezi pietre de mormant de cateva secole. Inscriptiile slavone, insemnele crestine uitate, numele - devenite ilustre - ale familiei Densusianu, incrustate in piatra, le intalnesti aici alaturi de zidurile innegrite de vreme ale bisericii. Printre toate acestea, la tot pasul, gasesti vestigii romane - fragmente de coloane, fragmente de sculpturi, table de piatra lustruita, de un alb orbitor, scrise in limba latina, atat de familiara, de asemanatoare limbii noastre. Preotul manastirii, Daniil Stoenescu, profesor doctor in teologie si pasionat de arheologie, a adunat din toate satele din jur vestigii romane, cu care a alcatuit un foarte original "muzeu" pe iarba din curtea bisericii. Este greu de exprimat puterea de evocare si tainica viata pe care toate aceste vestigii o au. Ti se pare ca ai pasit din lumea obisnuita direct in istorie.
Momentul cel mai coplesitor vine insa abia atunci cand ghidul nostru, parintele Daniil Stoenescu, deschide usa din lemn masiv a bisericii. Nu stiu ce izvoraste din cele patru coloane care sprijina in interior biserica sau din peretii cu picturi vechi de jumatate de mileniu, dar simti ca aici este ceva din emotia, puritatea de inceput a crestinismului. Este un sentiment de nou, de inceput, de prospetime. Arcadele, zidurile acestea batrane emana o tinerete eterna. Istoricul, povestit cu multa competenta de parintele-ghid, nu face decat sa adanceasca misterul acestui lacas, atat de impresionant prin simplitatea si prin... complexitatea sa.
Templul zeului Marte
Se pare ca menirea de lacas de cult i-a fost incredintata acestui loc inca din inceputuri. Aici s-a aflat, inainte de crestinarea teritoriului romanesc, un templu roman. Ramasitele sale se vad la temelia zidurilor, in imprejurimile din curtea bisericii, unde vechi urme de constructii sunt dezgropate atunci cand se fac sapaturi. Stalpii pe care se sprijina biserica poarta la baza minunatele si rafinatele sculpturi romane pentru a se termina cu icoane ortodoxe vechi, pictate unele dintre ele, intr-un stil nemaiintalnit pana acum. O inscriptie de pe o coloana din interiorul bisericii aminteste de un general roman, Maximus Longinus, care si-a gasit sfarsitul in campania de cucerire a Daciei. Caii funerari romani, sculptati in piatra, par a fi intr-un necontenit mars; intreaga arhitectura a bisericii aminteste de primele lacasuri crestine, descoperite in vechea Roma.
Pietrele albe, extrem de bine finisate, alcatuiesc un contrast minunat cu atmosfera monahala ortodoxa, care este prezenta nu doar prin picturi, strane si odoare bisericesti, ci si printr-un ceva mai subtil, poate prin credinta cu care este impregnat locul.
Metamorfoza acestui loc, din templu al lui Marte, zeul razboiului la romani, in biserica, s-a desfasurat firesc, diferitele elemente arhitectonice si sculpturale romane fiind integrate, ca prin farmec, intr-o biserica crestin-ortodoxa romaneasca.
Inceputurile crestine
De mai bine de doua veacuri, istoricii romani, austrieci, germani, maghiari se straduiesc sa descopere misterul primilor crestini care au ajuns aici. sunt consemnate de la 1775 pana acum nu mai putin de sase teorii privind originile acestei biserici crestine. Pe zidurile sale s-au descoperit simboluri care ar putea apartine gotilor crestinati, ipoteza imbratisata de un istoric austriac. structura arhitectonica a bisericii l-a condus pe Nicolae Iorga la concluzia ca aici a fost dintotdeauna o manastire crestina care, cu timpul, a devenit simpla biserica. Fragmentele de apeducte romane din care au fost construite anumite parti din biserica au dus la concluzia ca acest lacas a fost construit abia in secolele Vi-Vii, din vechile ruine ale Sarmisegetuzei (devenita Ulpia Traiana dupa cucerirea romana).
Dincolo de orice ipoteza, originile crestine ale bisericii de la Densus raman invaluite in mister, insa indiferent de graiul celor care au propovaduit invatatura lui Iisus, in acest lacas a existat intotdeauna o permanenta. Aici, la Densus, dovada tacuta a continuitatii credintei si religiei crestine este chiar masa de altar: o impletire de improvizatie si exceptionala durabilitate, alcatuita din doua pietre romane cioplite, vechi de aproape doua milenii, la care preotii nostri au slujit vreme de veacuri.
Istoria pictata a crestinismului romanesc
Picturile in fresca, pe lemn, din biserica din Densus, dateaza de acum sase-sapte sute de ani. Aici sunt reunite, intr-un spatiu restrans, icoane pictate in stiluri din cele mai diverse, de la cel bizantin la cel romanesc vechi (ale carui tipare se pot regasi doar aici). Reunirea aceasta de stiluri de pictura bisericeasca, laolalta cu motivele artistice romane incrustate in piatra, precum si cu simbolurile crestine ale unor popoare disparute din aceste locuri, alcatuiesc un tot unitar, armonios. Din punct de vedere estetic, aceasta biserica poate fi un simbol al tolerantei, al puterii integratoare a crestinismului. Aici nu exista nimic pagan, desi aproape totul iese din normele obisnuite.
Pe o coloana din stanga bisericii se gaseste o pictura, veche de peste cinci veacuri, care i-a uimit pe toti istoricii: Iisus, pictat in vesmant popular romanesc, imbracat cu ie romaneasca, specifica hunedorenilor. Aceasta pictura unica, datand de pe la 1300-1400, pictata de un mester ramas anonim, cunoscuta sub numele de Sfanta Treime De La Densus, infatiseaza pe Tatal (sub forma unui batran cu plete si barba), Fiul (un tanar imbracat cu port popular romanesc) si sfantul Duh (sub forma unui porumbel). Pe tot cuprinsul Romaniei, nu vom intalni o reprezentare atat de apropiata de spiritul si de traditia romaneasca a Mantuitorului. Aici, la Densus, cu adevarat oamenii l-au vazut pe Iisus, harul sau raspandit printre ei.
Infruntarea timpului
Cel mai mare miracol este, fara indoiala, felul in care s-au pastrat in timp valorile spirituale si artistice ale acestei biserici. Navalirile straine de tot felul nu au lasat practic nici o urma. Pacea si credinta sunt bine impamantenite aici. sa nu fi indraznit dusmanii acestui neam sa ridice mana impotriva acestor valori spirituale inestimabile? Sa-i fi vrajit si pe ei frumusetea spirituala a locului? Sa le fi indreptat Dumnezeu pasii mereu departe de acest lacas? Greu de spus! Cert este ca nici navalirile paganilor, nici soldatii lui Bukow, nici furia distructiva a comunistilor nu au adus atingeri acestui lacas sfant. Secole la rand, crestinii din Densus au fost botezati, cununati, s-au impartasit, au primit binecuvantarea aici, iar timpul nu a facut decat sa sporeasca incarcatura spirituala a acestui loc. Primii preoti ce au slujit aici sunt consemnati incepand din anul 1360, pe cand in aceasta manastire slujea un anume Dalc.
Emotia
Ca un dar diferit de frumusetea si de vechimea bisericii din Densus, este emotia pe care ea o produce vizitatorului. Este o emotie puternica, pe care multe personalitati ale acestei tari au exprimat-o in diferite moduri. Nicolae Iorga declara ca Biserica de la Densus este cea "fara de pereche in toata romanimea", in timp ce parintele Dumitru Staniloae o considera "minune a geniului romanesc". Regi si presedinti, deopotriva cu istorici si oameni de litere, au vizitat-o si s-au inchinat cu smerenie in aceasta biserica. Acest loc nu declanseaza o simpa curiozitate si nici o emotie formala ori superficiala, ci atinge o latura profunda a sufletului oricarui roman crestin. Un fapt putin anecdotic, dar care spune si el ceva: aproape fiecare roman a vazut de nenumarate ori imagnea acestei biserici. De ce? Pentru ca, nu se stie la initiativa cui, aceasta imagine a fost imprimata pe fosta bancnota de cinci mii de lei, care a circulat intens in prima parte a anilor "90...
Pentru a intelege cel mai bine, insa, incarcatura emotionala a acestui loc, este foarte semnificativa declaratia unei femei simple din satul Densus: "De tanara am fost pedepsita cu tot felul de boli si am ajuns in spitale, dar vindecarea mi-am gasit-o pana la urma rugandu-ma in biserica. Eram singura si ma rugam in genunchi, iar prin mainile, prin trupul cu care atingeam aceste pietre venea o putere, ca o lumina, care ma patrundea si-mi dadea sanatate si liniste sufleteasca".
Dincolo de orice descriere si datare istorica, biserica de la Densus are un farmec si o putere spirituala aparte, pe care doar vazand-o o poti trai. Daca simtiti dorinta unei intariri a credintei in puterea lui Dumnezeu, daca doriti sa simtiti prezenta sa in lumea care ne inconjoara, mergeti la biserica din Densus! Prezenta sa e in toate. Harul e intrupat in tot ce atingeti cu ochii si sufletul.