In zece ani, leul a murit de o suta de ori
- Deprecierea galopanta a leului, produsa in ultima perioada, a impins populatia Romaniei in panica. Suntem spectatorii speriati si dezamagiti ai unui haos pe care nimic si nimeni nu pare sa-l stavileasca. Exista explicatii pentru aceasta prabusire colectiva in neant?
- Pentru a raspunde la aceasta intrebare, cred ca este necesar sa recapitulam mai intai ce s-a intamplat in perioada tranzitiei, cu raportul dintre valoarea leului si valoarea dolarului american. Dupa cum se stie, dupa 1990, pentru a cumpara un dolar american, Romania a trebuit sa plateasca din ce in ce mai multi lei. Astfel, de la 200 lei pentru un dolar american, cat am platit la 16 februarie 1991 (curs de licitatie), am ajuns sa platim astazi in jur de 20.000 lei, ceea ce reprezinta o crestere de peste 100 de ori a puterii de cumparare a dolarului si o scadere de peste 100 de ori a puterii de cumparare a leului. Pe scurt, un dezastru, cu efecte dramatice asupra starii de spirit a populatiei. Practic, suntem martorii unei grave crize de credibilitate in moneda nationala, din partea tuturor detinatorilor de lei: populatie, agenti economici nationali sau straini. Or, se stie din viata de toate zilele ca omul doreste sa-si insuseasca ceea ce ii este de folos si, totodata, urmareste sa renunte la ceva in care nu are incredere, la ceva care ii provoaca pierderi. Acest lucru se intampla in aceste zile cu pozitia omului fata de leu si fata de dolarul american. Increderea in leu este spulberata ca in cineva care te-a tradat, in timp ce increderea in dolarul american devine ultima speranta, de care oamenii incearca sa se agate cu orice chip. De aceea, oameni de toate varstele si profesiile doresc cu ardoare sa cumpere dolari americani, ca un mijloc de "salvare" a micilor sau marilor lor economii, oferind, in schimb, pentru fiecare unitate monetara americana, sume colosale de lei. Platind din ce in ce mai mult pentru un dolar american, romanii apeleaza la ultima sansa, aleg raul cel mai putin rau dintre toate relele, pentru a-si salva, cat se mai poate, economiile lor pentru ziua de maine.
Dupa opinia mea, prabusirea monedei noastre nationale este rezultatul prabusirii activitatilor economice reale din Romania, care nu mai sunt in stare sa produca si sa ofere bunuri si servicii, nici pentru piata interna si nici pentru piata externa, ceea ce inseamna ca oferta de dolari care trebuia sa vina din exporturi s-a redus dramatic, cea care vine din imprumuturi externe este tot mai intarziata, mai mica si conditionata, iar cea care poate fi oferita de B.N.R. pe piata interna din propria ei rezerva, aproape ca nu mai poate fi atinsa, daca avem in vedere ca trebuie folosita pentru a plati datorii ajunse la scadenta. In acelasi timp, cumpararile de marfuri din strainatate au depasit cu 2-3 miliarde de dolari veniturile in dolari realizate de Romania din exporturi, ceea ce a facut ca cererea de dolari destinata importurilor sa fie mult mai mare decat oferta de dolari rezultata din vanzarile de marfuri catre strainatate. Daca la toate acestea se mai adauga si faptul ca importurile pentru care s-au platit multi dolari nu au avut drept tel obiective de dezvoltare economica, tehnologii moderne, pentru restructurarea pe principii de eficienta a activitatii agentilor economici, ci bauturi alcoolice, tutun si alte bunuri de consum, care puteau sa fie produse in tara, atunci ne dam seama ca dolarii au cam fost cheltuiti, incalcand interesele generale, de durata, ale reformei economice, ale economiei nationale a Romaniei.
In loc sa faca pui si sa se inmulteasca, imprumuturile externe ale Romaniei s-au pulverizat
- Cum va explicati ca cei 8,5 miliarde dolari, imprumutati de la bancile internationale, n-au izbutit sa relanseze economia?
- Datoria externa a Romaniei de peste 8,5 miliarde de dolari in loc sa faca "pui" si sa se inmulteasca, sa sporeasca prin cheltuirea lor sub forma investitiilor productive de care este atata nevoie, s-au "pulverizat" pur si simplu. De altfel, cetatenii romani, nefericitii ce trebuie sa plateasca aceasta suma enorma, nu stiu nici pana la ora actuala pe ce si cum s-au cheltuit acesti bani. In Romania de dupa 1990, s-a produs o ruptura aproape totala intre politica monetara a B.N.R. si exigentele restructurarii activitatii economice reale. De aceea, chiar daca pe termen scurt, cateva zile sau saptamani, situatia monedei nationale a tarii noastre se mai poate ameliora, in fapt, nu exista nici un temei real pentru a produce oprirea crizei, atata vreme cat productia nationala de bunuri materiale si servicii este "cazuta la pamant", atat in sectorul privat, cat si in cel public, singura zona infloritoare fiind economia subterana.
Criza generalizata si profunda a increderii in moneda nationala acuza, de fapt, inexistenta unui program coerent si realist al guvernului, cu privire la ce trebuie facut, in raport de obiectivele infaptuirii economiei conventionale, intr-un timp normal de asteptare si cu costuri sociale acceptabile pentru majoritatea populatiei.
Fara un "rasarit de soare" in economia concreta, nu exista nici o perspectiva de a frana deprecierea puterii de cumparare a leului
- Ca profesor de economie la "Academia de Studii Economice" din Bucuresti faceti, probabil, si scenarii mai optimiste pentru uzul studentilor dv., privind solutiile iesirii din criza. Scoliti-ne si pe noi. Avem mare nevoie sa credem ca se poate schimba ceva inspre bine, in Romania. Ce solutii ar putea depasi criza in care ne scufundam?
- Schimbari de fond, in bine, in favoarea cresterii increderii in moneda noastra nationala, in posibilitatea economisirii ei de catre cetateni si agenti economici, se pot produce numai daca efectele conjugate ale politicilor guvernamentale se vor concretiza in deblocarea economica, in cresterea gradului de competitivitate a produselor romanesti pentru export si in dimensionarea stricta a importurilor, in vederea restructurarii tehnologice a productiei, cu deosebire a aceleia pentru piata straina. Fara un "rasarit de soare" in economia concreta, care sa incalzeasca si sa energizeze veniturile reale, nu exista nici o perspectiva de a frana deprecierea puterii de cumparare a leului, chiar daca pe parcurs mai pot fi facute anumite "injectii" de reanimare. E ca si cand ai prescrie aspirina in cancer. Dupa parerea mea, raspunderea pentru stoparea crizei de credibilitate a populatiei in mersul reformei revine Parlamentului Romaniei, care trebuie sa adopte de urgenta o "Carta a stabilizarii si increderii", pe baza careia sa se reconstruiasca un nou Program de Reforma, Cu Politici Macroeconomice Adecvate. Asa cum s-au petrecut lucrurile pana acum, cu deosebire dupa 1996, nu cred ca fortele politice care s-au perindat la putere mai pot conduce cum au condus. O politica monetara care nu-si atinge nici un obiectiv propus, o politica fiscala care nu aduce nici venituri la bugetul de stat si nu incurajeaza nici libera initiativa si investitiile productive, o strategie care a avut ca efecte principale distrugerea proprietatii particulare si a capitalului autohton care abia se infiripeaza, nu mai sunt fapte minore. Cred ca in momentul de fata, esentialul ar fi nu atat ceea ce trebuie sa facem, ci ce nu trebuie sa mai gresim la nivel guvernamental, pentru a nu impinge viata economica si sociala intr-un colaps durabil. Pericolul este mare. Se stie foarte bine ca "saracia poate sa distruga democratia". Acesta este Raul Cel Mare, de care trebuie sa ne ferim si pe care trebuie sa-l oprim noi si copiii copiilor nostri.