Gyuri Pascu
"Cine asculta cu drag povesti este mai bogat cu cel putin o lume: lumea basmului"
Indragitul cantaret si actor "pacatuieste" intr-un nou domeniu al artei: cartea pentru copii. "Povestile lui Gyuri" va asteapta in librarii
"Chiar daca am avansat in varsta, am ramas la inaltimea copiilor. Eu sunt de parere ca in tot ceea ce faci trebuie sa te simti bine si cum la noi e mai greu sa se intample asa ceva, am propus o alternativa: am creat o lume mai buna, mai frumoasa decat cea pe care o vedem zilnic pe strada, lumea povestilor."
Acestea sunt cuvintele cu care Ioan Gyuri Pascu, pana acum cunoscut drept component de baza al trupei "Divertis", actor, cantautor, lider al formatiei rock "The Blue Workers", regizor chiar, s-a lansat intr-o noua "meserie": cea de autor de povesti. Scrise cu blandete si umor, intr-un stil clasic, "Fat Frumos din brad" si "Harald, regele de gheata" reprezinta debutul colectiei "Povestile lui Gyuri", ce apare atat in varianta scrisa, insotita de desenele autorului ("Editura Ta"), cat si pe caseta si compact disc ("Tempo Music"), cu Ioan Gyuri Pascu interpretand toate personajele: fie ca-i vorba de Ursu, cainele nazdravan, de pinguinul in care a fost transformata Gunardotur, iubita lui Harald, de Uriasul Knut, spaima Cercului Polar, Mosul Eftimie, Baba Safta sau fata morarului, "pe care n-o sa stau acum sa v-o descriu, caci n-ati mai fi atenti la ceea ce urmeaza."
- Domnule Pascu, credeti ca exista o varsta pentru povesti sau pot intra si oamenii maturi in aceasta atmosfera fantastica?
- Cred ca si ei pot intra, dovada ca am prieteni care au citit povestile, chiar si Polymooog, claparul nostru de la "The Blue Workers", mi le-a cerut, caci ii plac foarte mult. Eu am redescoperit prin cotloane "povestile nemuritoare" si le-am luat din nou la mana, le citesc cu mare placere. Oricum, n-ai cum sa scapi de ele. Dupa unele teorii, aparitia romanului este legata de povestile lui Ghilgames. De asemenea, povestile astea clasice stau la baza scenariilor de film american, in care lupta dintre bine si rau este prezenta, iar binele, care in momentul-cheie este cu o idee mai destept decat raul, il bumbaceste si triumfa.
Am scris aceste doua povesti in stilul clasic, asa cum stiu de cand eram eu mic. Chiar daca suntem o generatie de raperi si de computere, cred ca trebuie sa stim niste povesti clasice, caci esenta e aceeasi, cu personaje bune si rele; daca-s imbracate cu salvari sau nu, problemele raman si ele aceleasi, doar ca-s derulate la o viteza mai mare, atata tot. Nu conteaza varsta, asa cum am scris si pe coperta Cd-ului, cine asculta cu drag povesti este mai bogat cu cel putin o lume, lumea basmului.
- "Povestile lui Gyuri" au aparut ca un dar facut fiicei dvs., Iarina, chiar de ziua ei de nastere. Cat de mult v-au ajutat prezenta, reactiile ei?
- In viata fiecaruia, un copil este ceva extraordinar, da tot felul de idei. Daca n-ar fi fost ea, nu stiu daca acest proiect ar fi mers atat de repede. In mintea mea, el a incoltit anul trecut, cand Iarina avea un an si a crescut odata cu dorinta de a avea povesti acasa, pentru ea. Sunt multe carti foarte bine reprezentate grafic, cu niste desene grozave, dar povestile m-au intrigat, sunt aproape aberante, niste traduceri-rezumat dupa Disney. Nu m-au distrat deloc, asa ca mi-am zis sa scriu eu povesti pentru fetita mea.
- Dintre toate activitatile dv. artistice, pe care o considerati cea mai apropiata de suflet?
- Cel mai aproape de sufletul meu de copil sunt scena si ecranul. Mi-am dorit intotdeauna sa fiu actor, sa scriu muzica de film, sa fac chiar regie. Stiu ca unora le pare ciudat, si conduce chiar spre o viziune paranoica, dar simt ca pot sa fac multe lucruri diferite. Poate nu fac nici unul dintre ele foarte bine, insa le fac cu pasiune, cu patima. In viata de toate zilele-s un om dificil, ma plang tot timpul, dar cand sunt pe scena, sau in fata aparatului de filmat, dau ce-i mai bun. Acest proiect cu povestile este o alta fateta a sufletului meu de copil. Sunt momente ale zilei in care-ti vine sa asculti muzica clasica, chiar daca n-ai mai fost la un concert, din liceu, sau alteori un rock indragit. Tot asa, sunt momente in care-ti face bine sa citesti o poveste.
- A venit primavara, luna in care proiectele noastre de viitor infloresc...
- Da, ar trebui sa mai scriu doua povesti, pentru ca as vrea sa mai lansez o serie de ziua copilului, dar depinde de timp.
In aprilie, incepem un proiect mare de film cu "Divertis" si cativa "guest staruri", printre care si domnul Dorel Visan, apoi un proiect la Teatrul National cu "Omul din La Mancha", unde Stefan Iordache este Don Quijote, iar eu - Sancho Panza, apoi "Divertis Radio Blitz", cel mai mare proiect Fm de divertisment, plus turneele prin tara. Cred ca este cea mai ocupata perioada de dupa "90.