Doua mari bucurii pentru sufletAcatistul Rugului Aprins
Marturisesc ca nu mi-a fost prea usor sa ma hotarasc pentru a va scrie cateva randuri. Spun aceasta stiind bine ca ma adresez unui brav colectiv de profesionisti in arta cuvantului si a interpretarii. Intelegand bine ca sunteti nu numai maestri ai scrisului, ci si autentici traitori cu suflete alese, imi cer, totusi, permisiunea de a va marturisi si eu doua dintre marile mele bucurii spirituale din ultimul timp, care mi-a coplesit inima de frumos si de adevar. Evenimentele despre care va voi povesti pe scurt s-au petrecut in ziua de 14 decembrie 1998, in partea a doua a zilei. Totul parea o prefigurare a sarbatorilor crestinesti de iarna, care se apropiau anul acesta cu pasi mult mai repezi ca odinioara. Mai intai, am primit in chip minunat multravnita rugaciune denumita Acatistul Rugului Aprins. Despre aceasta rugaciune mult valoroasa si mult folositoare de suflet am aflat abia anul trecut, cu ocazia unui scurt pelerinaj de numai doua zile la Schitul Rarau (din muntii cu acelasi nume). Parintele Cleopa, pe atunci in viata, le-a aratat credinciosilor care-l inconjurau o carte numita "Cartea celor trei acatiste", a neuitatului si preainduhovnicitului parinte Daniil Tudor, despre care am aflat ca s-a nevoit in viata lui pamanteasca si la acest schit.
Auzind pentru prima data acest acatist, citit in fata Icoanei Facatoare de Minuni a Maicii Domnului, am ramas profund impresionata, nu numai de maiestria artistica, cu totul si cu totul ingereasca, ci si de inaltul ecou al mesajului divin care ne-a cucerit inimile de crestini. Aceasta rugaciune catre sferele inalte ale Cerului este, dupa parerea mea, cea mai transfiguratoare din cate am cunoscut. Am realizat atunci ca sosirea acestei carti in casa mea nu era deloc o simpla intamplare ci, mai curand, o binemeritata binecuvantare de la Maica Domnului. Citeam, candva, intr-o carte de suflet, ca rugaciunile catre Maica Domnului efectuate cu toata evlavia, cu toata inima si cu tot sufletul, arareori raman fara rasplata. Asa se face ca si eu cred, cu toata fiinta mea, ca si rugaciunile mele din aceasta perioada nu s-au dovedit deloc zadarnice. Facand o corelare si cu alte evenimente din viata mea, pot spune cu vadita convingere ca acest minunat si prea luminat Sfant Acatist a patruns in casa mea singuratica, precum o rasplata a eforturilor si ostenelilor din Postul Maicii Domnului. Era un dar nepretuit de la Mos Craciun, un dar pentru fiinta mea neinsemnata si poate uitata de toti, un dar nepretuit de care as dori sa se bucure toata faptura omeneasca din toate marginile pamantului romanesc. Este o rugaciune divina! Spun aceste cuvinte fiind inca sub influenta tainica a cuvintelor preotului Cleopa, care atunci, la despartirea din august 1998 (de noi, pelerinii), ne-a spus cu voce harica, cutremuratoare: "Cine are in casa lui acest minunat Acatist, are adevarata lumina"; "Cine-l va citi zilnic, sarutand Icoana Maicii Domnului de la Rarau, Facatoare de minuni, acela va cunoaste efectele luminii harice". Inima imi spargea pieptul de-o bucurie nebanuita la vederea cartii. Cu ochii setosi de o asteptare incordata, de peste trei luni, iata, ma aflam in posesia rugaciunii pentru care am suspinat neputincioasa atata vreme. Redau aici cateva indemnuri crestinesti din aceasta a doua editie a cartii: "Cine se va ruga citind Acatistul la Rugul Aprins, va simti fiorul celui ranit de dragostea lui Hristos, va cunoaste, prin experienta, ca adevarul iese la iveala in baia suferintei si se va stradui nu sa schimbe lumea, ci sa se sfinteasca pe sine, sfintind astfel si lumea". Imi rasuna si azi in minte glasul de clopot al parintelui Cleopa care, prin citirea sa, dadea amploare trairilor, punand in evidenta muzicalitatea si masura versetelor care reuseau sa ne desprinda de pamant. Erau trairi unice in viata mea. Acele octave sublime, acele ritmuri divine si rime parca nefacute de minte omeneasca ne sporeau tot mai mult dorinta de a "parasi toata grija cea lumeasca". Am simtit atunci cu toata fiinta mea forta rugaciunii: o caldura lina, o lumina in care ne scaldam sufletul, o usurare benefica. Erau, cred, efectele celei mai puternice rugaciuni catre Maica Domnului, Imparateasa Cerului si a Pamantului. O recomand tuturor cititorilor revistei care cred in forta mantuitoare a rugaciunii si-si sprijina viata pe ea.
Minunea De La Ionesti
Desi citesc mai putine publicatii (din motive materiale), tot in acea zi de 14 decembrie 1998, ca prin vis, o mana nevazuta mi-a intins revista dvs., "Formula As", in care manata de nu stiu ce forta interioara, descopar cu emotie marturisiri si revelatii divine petrecute in Arges. Impresionata de acuratetea si simplitatea dezvaluirilor crestine de la Ionesti, am alergat sa cumpar macar sapte ziare cu acest numar minunat. Voiam din tot sufletul meu ca sa cunoasca mai multa lume aceste revelatii sfinte, care nu apar oricand si oriunde pe pamant. Spre bucuria mea, multi din cei carora le-am dat ziarul spre citire l-au multiplicat, pentru a-l darui si altor crestini. Va multumesc pentru stradania dvs. de a-i intoarce pe oameni catre credinta. Pentru multi dintre noi, paginile de spiritualitate ale revistei sunt un balsam. Singura noastra salvare, in valtoarea tot mai primejdioasa a vietii, e Dumnezeu.Invatatoare Ileana Sofia - Str. 1 Mai, bl. 2, et. 1, ap. 6, Falticeni, jud. SuceavaUn loc de mantuire pentru oamenii disperatiManastirea Posaga(judetul Alba)
Numele meu este Mirela si locuiesc in orasul Beius, judetul Bihor. Va scriu aceasta scrisoare ca sa ajut, prin intermediul revistei dvs., pe oamenii care se confrunta cu probleme grele, cum am avut si eu candva. M-a surprins placut ajutorul pe care il oferiti oamenilor, prin publicarea tratamentelor ("trupesti si sufletesti"). Este un lucru extraordinar ca se mai gasesc oameni buni, dispusi sa-si ajute semenii aflati in necazuri. Doresc sa va scriu despre o manastire care este situata in judetul Alba - Posaga, un loc sfant unde vin oameni deznadajduiti, care si-au cautat leacul in multe parti, dar nu l-au gasit. Vin oameni bolnavi; oameni asupra carora planeaza blesteme cumplite; demonizati, epileptici sau oameni de rand, cu problemele lor mai mult sau mai putin grave. Toti doresc rezolvarea problemelor, regasirea sperantei, parca pierduta pe vecie, vindecarea bolilor si alinare sufleteasca. Cu ajutorul lui Dumnezeu, oamenii isi recapata ceea ce au pierdut sau obtin ce nu au. Prin parintele Ioan, care "a primit si da in dar", Dumnezeu isi arata mila fata de oameni. Acest om ajuta neconditionat. Pentru ce face, nu primeste bani. In fata lui, toti oamenii sunt egali; el ii ajuta la fel si pe cei ce au si pe cei care nu au. Slujbele facute de parintele Ioan (de vinerea pana duminica, chiar si noaptea), slujbe in care acest om ales de Dumnezeu se lupta cu diavolul, te face sa te cutremuri. Ai impresia ca traiesti un film de groaza. Ai nevoie de multa credinta si putere sa rezisti acolo, la lupta dintre bine si rau, pana cand binele invinge. Vezi fiinte marunte, fragile, parca lipsite de aparare. Ai impresia ca o adiere de vant e suficienta sa le doboare, apoi te ingrozesti cand vezi forta demonica ce pune stapanire pe ele, dandu-le putere sa lupte cu trei barbati. Imaginea pare ireala. Mintea poate ca nu o intelege sau nu vrea sa o inteleaga. Dupa puternicele rugaciuni de dezlegare, acei oameni disperati, care inainte pareau niste fiare dezlantuite, se transforma brusc, devin parca alti oameni. Dumnezeu le reda alinarea si speranta... de care avem de atatea ori nevoie in viata si nu stim unde s-o gasim. Am avut si eu o cumpana grea in viata. Totul parea sa se naruie in jurul meu, toate mergeau parca invers, viata parea un infern... Am pierdut ireversibil o persoana draga inimii mele. Sunt lucruri care se pot recupera, dar cu moartea nu poti face pact, sa-ti lase langa tine omul de care ai atata nevoie... Ti-l ia si pleaca, parca razand de suferinta ta. In astfel de clipe, cand doream sa mor, crezand ca viata nu mai are sens, Dumnezeu mi-a scos in cale o femeie care mi-a indreptat pasii spre o manastire. M-am spovedit, am fost indrumata sa tin un post, dupa care prin slujba "Sfantului Vasile", pe care acel calugar mi-a facut-o, am inceput sa primesc alinarea. Atunci am inteles ce pacatoasa eram si poate ca trebuia cumva sa-mi ispasesc din pacate... In acel loc, Dumnezeu mi-a aratat nemarginita Sa iubire. Uneori, ne trebuie o durere mare ca sa ne apropiem de Dumnezeu. De atunci, viata mea a reinceput sa intre pe fagasul normal. Am inteles ca viata este o lupta permanenta. Omul trebuie sa lupte de multe ori chiar cu propria-i persoana, pentru a se obliga singur sa faca fapte bune. As dori, prin intermediul dvs., ca toti oamenii necajiti si cu probleme sa-l "intalneasca" pe Dumnezeu. E cel mai minunat lucru in viata. Atunci intelegi rostul vietii, atunci intelegi ca cei din jurul tau au nevoie de tine, atunci ai multumirea ca ai facut ceva... ajutandu-ti aproapele. In alta ordine de idei, doresc sa va recomand o "reteta" foarte eficienta, aflata de la un calugar si care da rezultate sigure. Sunt oameni care poate nu au posibilitatea sa mearga la manastiri, si acest ritual le va fi util celor care au intr-adevar necazuri. 1. Cine poate, trebuie sa tina post trei zile de vineri, consecutiv (ritualul facandu-se in a treia vineri). Postul nu e obligatoriu (deoarece sunt persoane bolnave, sau care pur si simplu nu pot posti), dar in ziua efectuarii ritualului, sa nu se manance decat dupa terminarea sa. Inainte de toate, omul trebuie sa se spovedeasca si sa se impartaseasca, apoi sa-i multumeasca lui Dumnezeu pentru toate. 2. Se iau 9 coli de hartie pe care se scrie, pe fiecare in parte, de 9 ori, rugaciunea: "Doamne Iisuse Hristoase, indeparteaza de la robul tau... (numele) tot necazul, mania, primejdia, diavolul si blestemele, ca sa fac voia Ta si sa urmez calea ce mi-ai dat-o pe pamant. Vreau sa fiu curat, bun si luminat cum ai vrea Tu oamenii pe pamant. Asa sa ma ajute Dumnezeu. Faca-se voia Ta. Amin!". (Deci, in total, rugaciunea se scrie de 81 de ori). 3. Se stabileste un traseu care sa duca la 9 biserici. (Daca e posibil, drumul de intors acasa sa nu fie identic cu cel pe care s-a mers initial). Ritualul se va efectua, deci, vinerea. Se porneste dimineata si nu trebuie sa te abati din drumul stabilit. Vor fi piedici, dar telul va fi cel mai important. La fiecare biserica se aprind 9 lumanari, se da un pomelnic de sanatate, pe care se scrie familia, prietenii, dar si cei mai puternici dusmani. Se lasa pomelnicul si o fila cu cele 9 rugaciuni identice (la toate cele 9 biserici). Va inchinati la ce sfinti doriti si multumiti lui Dumnezeu ca ne rabda pentru toate faptele noastre (in toate cele 9 biserici se procedeaza la fel). 4. La iesirea din fiecare biserica, dati o paine proaspata de pomana cuiva (sarac, daca e posibil). 5. La ultima biserica, daca sunteti necasatorit si doriti sa fiti, aprindeti in plus inca 9 lumanari albe. Mergeti apoi acasa. Va rugati, multumiti-i lui Dumnezeu si nu va certati cu nimeni. 6. A doua zi, impartiti unei persoane o farfurie de coliva si o paine, daca e posibil la cimitir, la mormantul cuiva drag (ruda sau cunostinta). Spargeti 9 oua si o ulcica din lut. Mai impartiti apoi altei persoane un bol de mancare. Aveti rabdare 3 zile. Rugati-va mult. Fiti calmi tot timpul, evitand certurile. Veti gasi apoi "drumul" de care aveti nevoie. Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Mirela