Sarmalele Reci
"Am fost intotdeauna o trupa formata din prieteni"
Infiintata in 1993, la initiativa celui ce va deveni textierul grupului, Florin Dumitrescu, "Sarmalele Reci" a pornit ca o trupa de avangarda si a ajuns in scurt timp o certitudine a scenei rock romanesti. Atuurile ei: o muzica impulsiva, o imbinare aristocratica neasteptata de stiluri ce tradeaza instrumentisti cu experienta si texte cu un puternic impact, o privire acida si plina de umor catre lumea post-decembrista. Cei ce au asteptat aproape trei ani pentru a asculta un nou album al Sarmalelor Reci (precedentele sunt "Tara te vrea prost" si "Aurolac") nu au de ce sa fie dezamagiti.
Lansat chiar in ziua Martisorului, "Rapirea din Serai" are tot ce-i trebuie: melodii deja cunoscute, precum "Blonda din blocul meu", sau piesa-titlu, cantece in forta, dar si o surpriza: primele cantece sentimentale, cat se poate de serioase, ale "Sarmalelor Reci". Cele 13 secvente ale albumului sunt compuse de Emil Viciu (chitara), Mihai Iordache (saxofon) si Zoltan Andras (voce, clape), cei trei "supravietuitori" ai formulei de start cu care am realizat urmatorul interviu.
- Si pe acest nou album ati folosit o "reteta" cu multe condimente: influente orientale si pasaje elevate cu viori, riffuri hard rock si solo-uri "inocente" de jazz, sonoritati foarte diferite pe care reusiti sa le imbinati cu succes. Cautati acest amalgam de stiluri din instinct, sau este o strategie a voastra?
Emil: Este mult mai distractiv sa nu ne oprim la un singur stil. De fapt, asa s-a si format asa-zisul stil al Sarmalelor Reci, din intentia de a canta lucruri cat mai diferite, de a nu plictisi lumea si de a nu ne plictisi nici pe noi.
Mihai: Fiecare din noi asculta o alta muzica, venim cu influente diferite. La sala discutam, vorbim tot timpul, "premeditam" si cand ni se pare ca lucrurile se potrivesc, ii dam drumul. Lucram de doi ani pentru acest disc, nu asa, incontinuu, ca la forja, dar la unele piese s-a lucrat foarte mult, s-au facut multe modificari pana sa ajunga pe disc. Nu mi s-a parut niciodata o "saritura" foarte mare de la un stil la altul. Cred ca muzica e muzica, indiferent din ce parte a lumii ar veni, ce origini ar avea.
- Pe langa umorul si ironia care reprezinta o marca a voastra, noul disc arata si o fateta mai serioasa a "Sarmalelor Reci".
Zoltan: Da, pentru ca oamenii cred ca noi ne-am propus sa facem numai lucruri amuzante si nu e asa. La un moment dat, e nevoie si de putin mai multa seriozitate, tocmai pentru ca realitatea ti-o cere, altfel risti sa nu mai fii luat in serios daca tot timpul joci pe aceeasi carte, daca tot timpul scoti in evidenta doar latura de umor, de joc a vietii, si nu accepti ca exista si lucruri mai serioase, cum ar fi... iubirea.
- Am inteles ca tu esti raspunzator de piesele sentimentale de pe disc.
Zoltan: Da, sunt raspunzator, vinovat, dar impreuna cu textierul nostru, Florin Dumitrescu, pe care l-am induplecat cu mare greutate sa scrie si versuri mai serioase. Am compus si inainte astfel de piese, dar nu am venit cu ele la trupa, pentru ca nu exista un context potrivit alaturi de "Invadatorii", "N-ai nimic pe sub tricou", cantece mai dure, in care s-a incercat sa se ascunda sentimentul intr-un voal de nonsalanta. Nu e in intentia noastra sa ne tragem ochelari de soare, geci de piele si sa capatam o morga.
- Aveti astfel de piese mai dure si pe "Rapirea din Serai".
Zoltan: Este adevarat, pentru ca daca ar fi disparut complet, lumea ar fi crezut ca ne-am schimbat noi cu totul si nu-i deloc asa. De schimbat ne-am schimbat, toata lumea se schimba, suntem altii de la o zi la alta, raspundem la lumea asta in mod firesc, ca niste fiinte umane ce ne aflam. Nu-i nimic umoristic in ceea ce-ti spun, risca sa fie un interviu serios, brrr.
Mihai: Avem o piesa care se numeste "Si ce daca", o zvacnire a vehementei noastre, un punk-rock ca pe discurile noastre precedente, pornit de la o inscriptie pe care am vazut-o pe un zid in Germania, unde am cantat acum cativa ani: "Scoala. Munca. Moarte.".
Oamenii se gandesc tot timpul ca lucrurile nemaipomenite se vor intampla in viitor si asteapta: "sa vezi ce fac dupa ce intru la facultate", apoi "dupa ce termin facultatea" etc., pana ajung sa inteleaga ca toata viata lor a fost un sir lung de proiecte care nu s-au finalizat asa cum si-au dorit. Asta nu inseamna ca nu suntem si noi oameni, nu avem si noi proiectele noastre, dar ne dam seama ca important e ce se petrece in momentul asta. Nu se intampla multe lucruri programate la noi in grup, pur si simplu a venit Zoli sa ne intrebe daca se pot canta acela piese mai sentimentale cu trupa, iar noi, care in general vrem sa cantam muzica buna, am zis ca nu e cazul sa ne cramponam de faptul ca suntem Sarmalele Reci si lumea asteapta sa fim asa, mai vehementi. Daca-s piese frumoase, de ce sa nu le cantam? In plus, ne-am dat seama ca oamenii asteapta de la noi si altceva, melodii mai lirice, mai putin dure.
- Care-i relatia voastra cu publicul, cat de mult va ganditi la el atunci cand scrieti un cantec?
Zoltan: Destul de mult, pentru ca suntem o trupa, hai sa-i zicem de rock, si o astfel de formatie traieste implicit si prin publicul sau. Singurul lucru care ne preocupa pe noi, atunci cand facem un cantec, dincolo de faptul ca vrem sa ne placa noua, este sa vedem daca el e simtit de public asa cum trebuie, daca are ceva care in concert poate sa-i faca pe oameni sa se simta bine. Ne-am dori ca oamenii sa vrea sa vina sa traiasca o experienta pe viu la concert, iar asta ar face aceste concerte mai vii si mai dese. Suntem cunoscuti mai degraba datorita expunerii noastre in mass-media decat concertelor.
Emil: In momentul asta, in care fenomenul concertistic aproape a disparut si exista doar cluburile si manifestarile-eveniment, este foarte greu sa-ti verifici publicul. Noi avem un barometru, primim multe scrisori de la cei care sunt ascultatorii discurilor noastre, pentru ca pe noi nu au avut ocazia sa ne vada. Asta e o tristete a noastra, deoarece am vrea sa ne intalnim publicul la concert. La inceput, noi credeam ca vom fi numai o trupa de concert, dar realitatea ne-a demonstrat ca discul este calea de patrundere in universul oamenilor.
- Anul trecut, in decembrie, ati serbat 5 ani de la infiintarea trupei. Cum vedeti evolutia formatiei in acesti ani ?
Emil: Trupa a mers bine. Nu ne-am propus sa inventam stiluri noi, sa revolutionam ceva in muzica, ne-am propus sa cantam foate bine ceea ce cantam, sa facem lucruri sincere si cred ca e destul de mult deja.
Zoltan: Am fost influentati de schimbarile pe care le-a suferit scena in acesti ani, de evolutia vietii sociale si publice. Am fost foarte influentati de variatiile de personal, de plecarea unor colegi, pentru ca grupul nostru a fost intotdeauna format din prieteni, nu a existat niciodata o relatie sef-subaltern, de aceea toate aceste schimbari au insemnat pentru noi niste pierderi sufletesti si o obligatie de a porni de fiecare data de la inceput, astfel incat nou venitul sa se integreze sub toate aspectele, atat muzical, cat si personal.
Mihai: Schimbarile astea au fost un lucru ingrozitor, ingrozitor. Daca in acesti 5 ani am fi avut nucleul de acum, nu ne-ar fi oprit nimeni, am fi fost la zeci de kilometri distanta.
- La debut, titulatura asta ciudata, "Sarmalele Reci", a facut ceva valva si v-a prins bine. Acum, cand evolutia voastra muzicala va indreapta spre lucruri mai serioase, regretati vreun pic ca ati ales acest nume ?
Mihai: Nu, ni se pare un nume bun. Nu pot sa spun ca ne-a placut de la inceput. Cand am auzit de "Sarmalele Reci", unii din noi am zis "nu, asta niciodata", apoi a urmat un proces de acomodare, iar acum a devenit o a doua natura.