Foileton

Redactia
Foarfeca de vie. Este momentul sa cautam prin pod, prin camara, prin debara, in locul unde il vom fi abandonat asta toamna, acest minunat obiect simplu si sofisticat in acelasi timp, aceasta unealta regina printre unelte - foarfeca de vie. Incepe momentul ei de glorie. Sint atitea uscaturi de inlatur...

Foarfeca de vie

Este momentul sa cautam prin pod, prin camara, prin debara, in locul unde il vom fi abandonat asta toamna, acest minunat obiect simplu si sofisticat in acelasi timp, aceasta unealta regina printre unelte - foarfeca de vie. Incepe momentul ei de glorie. Sint atitea uscaturi de inlaturat incit mi-e teama ca zilnic, daca nu toata ziua, macar dimineata si seara, vom avea ceva de facut. In tot acest timp, va lasati imaginatia sa lucreze. Tufa asta ar putea fi rotunjita putin, aici ar fi loc de plantat un arbust sau un par, taierile de formare a coroanei la pomii de doi-trei ani trebuie facute cu atentie. Ce sa mai vorbim de via propriu-zisa. Pe aici, prin sud, sint greu de prevazut de aci incolo ingheturi prea severe, asa ca la hibrizii nostri putem sa incepem taiatul.

Toate astea cind omul are doar o mica bolta, o curticica, o gradinita etc. Cind are mai mult decit atit, fiti sigur ca s-a apucat deja de toate astea, nu astepta el sfatul meu. Am ales totusi aceasta tema cumva contrariat de o emisiune recenta pe tema pomiculturii in Romania. Cica in urma cu zece ani, produceam 400 de milioane de stoloni de capsuni intr-un an, iar acum nu mai producem decit citeva milioane. La celelalte specii, propriu-zis pomicole, scaderea e la fel de spectaculoasa. Nu e piata. Nu mai cumpara lumea puieti, nu mai infiinteaza nimeni o plantatie, nu mai avem rabdare si incredere. Am prefera sa semanam un praf verzuliu si sa culegem in luna urmatoare direct sticle imbuteliate cu suc de kiwi. Am trecut la economia globalizata. Se tot vorbeste de faptul ca fondul funciar de la noi este farimitat, dar un hectar e prea destul pentru o mica ferma rentabila de pomicultura. De ce nu ne vin aceste idei de oameni saraci si isteti cum le vin grecilor cu sol pietros si turcilor cu arsita in spate opt luni pe an, nu stiu. Poate ca n-am ajuns destul de saraci, cum ne plingem. Poate mai credem ca sint posibile tunuri cu tigari, cafea si alcool, poate sintem sau am devenit altfel. Cine stie?

Deocamdata, eu va rog doar atit. Cautati foarfeca de vie si ungeti-o cu vaselina. Sau cumparati una noua. Pe urma, mai vedem.

Mircea Nedelciu