Disperarea e, totusi, un pacat
Am aflat abia in urma cu vreo citiva ani adevarul ca disperarea e un pacat, intr-un moment in care tocmai de disperare trebuia sa fim cit mai departe. De atunci, in diverse ocazii, gindul meu a mai cercetat acest adevar si sint din ce in ce mai convins ca nimic si nimeni nu are dreptul sa impinga fiinta umana spre lipsa totala de speranta. In urma cu o saptamina, spre exemplu, imi propusesem sa scriu in aceasta rubrica despre cetateanul Ionescu Marin din Craiova, cel care a aparut pentru citeva ore ca fiind proprietarul a nu mai putin de 100 de case, in mod ciudat situate toate la aceeasi adresa. Ce se intimplase? Aflind ca declaratia de impozit pe proprietate poate fi depusa si prin posta, mai multi cetateni din Craiova au copiat formularul-model expus la administratie si l-au trimis intr-adevar prin posta. Numai ca ei au copiat formularul completat cu un exemplu fictiv (Ionescu Marin, Str. Florilor nr. 5, Craiova) cuvint cu cuvint, fara sa inlocuiasca datele din model cu datele personale. Atunci mi s-a parut pentru o clipa ca prostia te poate aduce intr-adevar in pragul disperarii, adica la... exasperare. L-am si vazut pe bietul functionar care a centralizat formularele, si mi l-am inchipuit gata sa-si smulga parul din cap. Evenimentele saptaminii aveau sa-mi arate insa ca prostia poate fi totdeauna si mai gogonata sau, cum zicea Moisil, ca in spatele fiecarui prost zace un prost si mai periculos. Aveam sa vad de la o zi la alta cum prostia manipulata devine violenta si pericol pentru oameni, bunuri, structuri, stat de drept si ordine constituita, cu ocazia nefericitului mars pornit din Valea Jiului spre Rimnicu Vilcea, cum prostia in uniforma nu e in stare nici sa-si apere propria piele.
Si totusi, repet, disperarea e un pacat. Sintem, vorba lui Caragiale, oameni mari si ne prefacem ca nu intelegem. Cum sa intram noi in disperare numai pentru ca niste prosti isi inchipuie ca pot intoarce lumea pe dos? E adevarat ca actiunile prostesti devin criminale si ca pericolul pentru democratie a fost saptamana trecuta iminent, dar... disperarea e un pacat.
Mircea Nedelciu