Ce Ne Asteapta In 1999?
Previziunile unui economist: Prof. univ. dr. Costea Munteanu
"A sosit vremea sa dam seama pentru ceea ce am facut in acesti noua ani de tranzitie"
Un an periculos, un executiv depasit
- Domnule Costea Munteanu, cat de negru este dracul in editia 1999 pentru romani?
- Pentru romani, 1999 este un an periculos. Explicatia se afla in ceea ce s-a intamplat anul trecut in economia romaneasca. Mai intai, a fost intrarea Romaniei in faza unei crize economice latente, ca expresie a multiplicarii exponentiale a costurilor intarzierii reformelor. Apoi, in a doua jumatate a anului, instalarea simptomelor acutizarii crizei latente, cu predilectie pe principalele sale componente, si anume: situatia extrem de fragila a sistemului bancar, dificultatile financiare severe ale unora dintre marile intreprinderi de stat si capacitatea limitata a statului roman de a face fata obligatiilor sale financiare externe scadente in 1999. Pericolul la care ma refer consta in faptul ca oricare dintre aceste trei componente ale crizei latente poate degenera in acest an, daca se acutizeaza grav, intr-un crah financiar, urmat de consecinte similare celor din tarile vecine (Bulgaria, Rusia, Republica Moldova). Deci, problema "culorii" ce o putem asocia evolutiilor previzibile din acest an tine, pe de o parte, de posibilitatile "tehnice" de evitare a declansarii crahului financiar si, pe de alta parte, de capacitatea celor in cauza de a identifica aceste posibilitati, de a le transforma in solutii si de a instrumentaliza aceste solutii, astfel incat criza financiara sa poata fi evitata in cele din urma. Daca, in ceea ce priveste primul aspect, "culoarea" anului 1999 nu este neaparat una intunecata (intrucat, in termenii situatiei din acest moment, exista si sunt indeobste cunoscute solutiile de politica economica ce permit evitarea declansarii unui crah financiar), in schimb, legat de cel de-al doilea aspect, eu consider ca situatia este mult mai "intunecata". Eficienta actului de guvernare a actualului Cabinet - cel responsabil, de altfel, pentru instrumentalizarea si aplicarea solutiilor anticriza - este in acest moment deja serios erodata de costul ridicat al comportamentului sau decizional inertial pe care l-a urmat pana cu 2-3 saptamani in urma, dar si de calitatile personale modeste ale decidentilor-cheie din actualul Cabinet in ceea ce priveste gestiunea unei politici economice anticriza. Pe scurt, mie mi se pare ca provocarile acestui moment depasesc capacitatea de gestionare a crizei pe care a afirmat-o pana acum acest Executiv.
Imprumuturi pe Apa Sambetei
- Cat de mult ne favorizeaza sau defavorizeaza contextul economic international?
- Intreaga evolutie post-comunista a economiei romanesti s-a bazat, intr-o masura insemnata, pe atragerea de resurse financiare din exterior. Scenariul care s-a repetat in fiecare dintre ultimii noua ani a fost acesta: societatea romaneasca a consumat mai mult decat a putut ea insasi sa produca, diferenta fiind finantata prin resursele atrase din strainatate (credite, imprumuturi, investitii straine directe si de portofoliu). Din aceasta perspectiva, este evident ca actuala criza financiara internationala reprezinta un context international extrem de nefavorabil pentru evolutiile curente din economia noastra. Este suficient sa ne gandim la faptul ca accesul nostru la pietele financiare internationale este practic blocat tocmai in momentul in care presiunea serviciului datoriei externe reclama un apel mai mare la aceste surse de finantare. Dar nu avem dreptul sa ne lamentam, intrucat suntem singurii raspunzatori pentru situatia in care am ajuns. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca, data fiind destinatia pe care am dat-o pana acum resurselor atrase din exterior - atunci cand accesul la ele nu a reprezentat o problema - utilizarea lor a fost mai curand o irosire prin consum nemeritat si parazitar, decat o valorificare prin efort productiv si ingeniozitate manageriala. De aceea, in ceea ce ma priveste, consider chiar benefice constrangerile si rigoarea care ne sunt impuse prin pierderea accesului la finantarea din exterior.
A venit scadenta
- Imi inchipui ca, in istorie, poporul roman a mai traversat perioade grele. Unde credeti ca trebuie cautate resursele pentru a depasi actualul impas?
- Intr-adevar, nu avem motive sa credem ca noi, ca popor, nu am mai trecut prin momente de gravitatea celui prezent. Presupun, insa, ca natura, si nu neaparat gravitatea, este cea care difera. Unde trebuie cautate resursele depasirii impasului de acum? Raspunsul meu poate parea patetic si moralist, dar cred in el. Resursele se afla in noi insine. In ce sens? In sensul ca, dupa parerea mea, anul 1999 este nu numai un an periculos in termenii evolutiilor economice previzibile, asa cum am mentionat deja. El este si un an-rechizitoriu din punct de vedere moral. El ne arata ca a sosit vremea sa dam seama pentru ceea ce am facut in acesti noua ani de tranzitie, si sa intelegem, in acest fel, ca scenariul de pana acum nu mai poate fi repetat. Dau socoteala, in primul rand, guvernantii nostri, toti cei care au purtat pana acum responsabilitatea gestionarii treburilor publice si cea a conducerii procesului de reforma economica. Au semanat reforme golite de continut si deturnate exclusiv spre impartirea si distribuirea mostenirii preluate de la societatea socialista (si nu spre constructia capitalismului prin punerea in miscare a unei economii de piata functionale), culeg acum roadele unei societati ostile productiei de tip capitalist, tot mai saraca, mai inapoiata si mai izolata in plan international. Au semanat putinatatea exercitiului in planul gandirii organizate, incapacitatea de a lua sub control sau de a aproxima perspectivele, de a elabora structuri si de a integra in calcul consecintele, culeg acum roadele unei degradari cronice a statutului actului de guvernare, care isi gaseste tot mai greu exprimari coerente si credibile in actiuni concrete si eficace. Au semanat partizanatul politic, clientelismul, parvenitismul, lichelismul, spiritul suetar si de gasca, culeg acum roadele compromiterii grave a statutului clasei politice si ale ascensiunii pe scena politica, in replica, a radicalismului patologic si nationalismului gaunos.
Cine seamana vant, culege furtuna
Dam insa seama si noi, ceilalti, populatia, pentru faptele noastre. Am semanat un comportament predominant conservator, pervertit si deprins deja din perioada comunismului la lene, chiul, salarii neacoperite prin munca, la iresponsabilitate si incompetenta, un comportament prin care avutul public este o masina din care cara fiecare cat poate, culegem acum roadele unui sector public al economiei adus la limita vlaguirii, incapabil sa mai sustina un minim de servicii educationale si de securitate medicala. Am semanat refuzul avantajelor economiei de piata atunci cand s-a pus problema de a-i prelua si coercitia economica pe care o implica - si care consta in penalizarea lipsei de harnicie, initiativa si eficienta - culegem acum roadele dezvoltarii unui sector privat pervertit la mai toate tarele celui de stat, pe care ar fi fost presupus sa-l inlocuiasca. Am semanat dispretul fata de munca intensa si tenace, si desconsiderarea profesiunilor alese dupa competenta si inzestrare, culegem acum roadele unei "infloritoare" economii subterane si ale generalizarii delincventei si criminalitatii economice.
Toate acestea ma fac sa cred ca, dincolo de problema atat de spinoasa a sanselor evitarii unui colaps financiar in acest an, resursele depasirii impasului sunt direct legate de resursele depasirii raului din noi. Si, in acest sens, primul pas ar fi acela de a ne recunoaste si asuma propriile fapte post-decembriste. Proces care, aparent socant, apare ca fiind, de fapt, extensiunea la momentul actual a inca minutios eschivatului proces al comunismului din noi insine.
Bani la ciorap
- Si un lucru pe care nu-l discutam de obicei cu specialistii - si probabil gresim: care ar fi, la nivel individual, cel mai recomandabil comportament in acest context? Ce trebuie sa faca omul cu munca lui, cu banii lui, cu eventualele proprietati sau valori pe care le detine?
- Cel mai recomandabil comportament individual in acest context ar fi acela de a avea grija, inainte de orice, de barna din ochiul nostru si nu de paiul din cel al vecinului. Munca sa devina o virtute, iar banul si folosirea lucrurilor de care dispunem (proprietati, valori) sa le intelegem - cum atat de adanc spunea Parintele Dumitru Staniloae - "ca daruri pentru altii sau ca mijloace prin care ne comunicam iubirea fata de ei". Desigur, este cale lunga pana cand o astfel de intelegere va fi impartasita de un numar semnificativ dintre noi. Daca se va intampla candva un astfel de lucru... De aceea, fara sa eschivez sensul "lumesc" al intrebarii, cred ca lucrurile stau astfel: o economie in recesiune prelungita, cum este economia romaneasca actuala, reprezinta un mediu putin propice pentru valorificarea spectaculoasa a "activelor" de care dispunem. Comportamentul prudent mi se pare cel mai intelept, ceea ce inseamna o expunere cat mai mica la risc. In astfel de imprejurari, evitarea pierderilor este o optiune superioara inclinatiei spre castiguri substantiale. Drept urmare, "activele" disponibile trebuie valorificate pe pietele cele mai putin expuse riscului, cum ar fi depozitele in bancile sigure sau investitiile in fondurile mutuale cu randamente constant ridicate (desi, si in aceste cazuri, ponderea ridicata a actiunilor necotate in structura plasamentelor lor investitionale poate fi considerata ca un risc potential ce nu trebuie ignorat). In rest, rabdare si speranta.
- Dupa toate cele de mai sus, daca va cer sa fiti optimist, pe ce anume veti incerca sa va sprijiniti in primul rand?
- Pe mintea romanului cea de pe urma, cu iluminare de la Dumnezeu.
Convorbire consemnata de
Mircea Nedelciu