Impozitaxaccize
Cind Ilie Moromete isi pune intreaga imaginatie in functiune pentru a nu plati sau a amina cit mai mult sa plateasca "fonciirea", cititorul de literatura romana, de obicei fiu sau nepot de taran, il admira si face din respectivul personaj un model subconstient. Cu toate acestea, neplata impozitului nu este o valoare a societatii democratice si, prin urmare, nici micul evazionist un cetatean model. Modele nu sint, fireste, nici marii evazionisti, din natura sau din literatura, dar cazul semnalat la inceput, prin admiratia pe care o stirneste, capata valoare de simptom pentru societatea romaneasca de totdeauna. Undeva, in contractul social, intre cetatean si stat, trebuie sa fi intervenit cindva o prima triserie a uneia din parti si asta a dus la autorizarea reciproca a triseriei. In comunism se ajunsese chiar la o faza foarte perversa: cica impozitele fusesera desfiintate si atunci nu mai puteai trisa decit in contractul de munca. Asa a aparut zicala: "Noi ne facem ca muncim si ei (adica statul) se prefac ca ne platesc".
In anul care abia incepu, statul roman se pare ca se afla cu spatele la zid in fata creditorilor lui externi si, ca sa scape cu viata, are nevoie de sprijinul ferm al cetateanului. A si trecut la fapte, de altfel, reasezind, marind sau chiar inventind noi impozite. (De fapt, n-a inventat nimic, a copiat de la state mai "avansate" in tehnica jupuirii cetateanului). Dar cit sprijin sa speri de la un partener cu care pina azi te-ai tot trisat? Vom trai si vom vedea.
Cert este ca in logica lui disperata, statul nostru ignora un principiu care deosebeste esential stiinta economica de toate celelalte stiinte: reflexivitatea. Vreau sa spun ca in orice alta stiinta decit economia e suficient sa masori cu precizie datele de plecare, sa desfasori experimentul si apoi sa masori rezultatele. Concluziile sint ca si gata. In economie insa, corpul pe care experimentezi reactioneaza in mod constient la conditiile impuse experientei si rezultatele sint automat viciate. De exemplu, ori de cite ori se anunta o scumpire a tigarilor, jumatate dintre fumatori isi propun sa se lase de fumat. Bineinteles ca nu reusesc acest lucru nici macar zece la suta dintre ei, dar mai mult de jumatate, daca nu toti, sfirsesc prin a fuma ceva mai putin sau tigari mai ieftine. Asa ca, la dublarea taxelor si accizelor la tigari, venitul la buget din "fumarit" nu se dubleaza, pentru ca nici consumul nu ramine constant, ci scade. Si inca, aici nu e nici o triserie, pur si simplu omul fumeaza doar ce si cit isi permite. Dar imaginati-va ca reflexivitatea sistemului se manifesta si prin punerea in functiune a imaginatiei nesfirsite a tuturor Morometilor. La asta v-ati gindit, domnule Remes?
Mircea Nedelciu