Catre "Formula As"
Un micut anunt, dintr-o revista mare, intr-o zi friguroasa de iarna, mi-a adus atata caldura in suflet, incat m-a emotionat pana la lacrimi. N-am crezut ca in acest sfarsit de mileniu, sfasiat si zguduit de atatea evenimente, problema mea va gasi ecou in sufletele oamenilor! Solicitam doar o adresa de unde sa-mi pot procura un aparat de auzit...
Nici in aceste clipe, cand poporul meu (eu sunt tataroaica, dar sunt cetatean roman) trece printr-o perioada atat de grea, el nu si-a dezmintit omenia care-l caracterizeaza. Am crezut ca in aceasta jungla care a devenit viata noastra, semenii mei si-au pierdut sensibilitatea si nu se mai induioseaza la necazurile altuia. Ma bucur nespus ca m-am inselat. Am primit telefoane din toate colturile tarii, de la oameni care nu ma cunosc, dar care mi-au inteles durerea si mi-au sarit in ajutor. Inca nu-mi pot reveni! Cuvintele devin neputincioase pentru a va descrie tot ce-am simtit eu in aceste zile. Va multumesc din suflet! Dvs. va datorez ajutorul, dar si faptul c-am simtit ca... inca nu suntem pierduti. Inca o data, mii de multumiri.
Isleam Omurie - Constanta