Bisericuta de pe acoperisul lumii
Daca vreodata veti ajunge in oraselul Targu Neamt pentru a vedea, poate, bojdeuca inegalabilului Creanga sau "Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul", faceti-va timp si pentru a urca pentru o zi sau o jumatate de zi spre munti, intr-un loc unde cred ca se afla originile cuvantului "rai". Din autogara Targu Neamt te urci in autobuzul care te duce "la capatul drumului", la manastirea Sihastria, unde-si traieste anii senectutii parintele Cleopa, omul care se roaga neincetat pentru noi toti, pentru ca niciodata sa nu ne uite bunul Dumnezeu.
Dar Sihastria nu e capatul drumului. O poteca ingusta urca si mai sus, catre munte, printre cetini de brazi. Acolo, dupa doua ore de urcus, intr-un luminis ascuns, dupa o stanca, se afla schitul Sihla. Ai impresia ca esti la portile Raiului si ca in orice moment ai putea vedea sfinti si ingeri plutind pe nouri pufosi, nouri ce plutesc in jurul bisericii si pe care ai impresia ca-i poti atinge.
Acum, la acest schit se lucreaza de zor la constructia unor noi chilii pentru credinciosii calugari ce locuiesc si se roaga neincetat aici. De aceea, prima impresie dupa ce treci de portile schitului cocotat pe varf de munte este ca ai nimerit pe-un santier unde lucreaza o lume pestrita: calugari, zidari, copii, femei.
Dar in biserica, in lacasul de rugaciune, lumanarile nu sunt nicicand stinse si calugarii sunt mereu in genunchi. Biserica schitului nu este prea mare, dar este foarte frumos impodobita si ingrijita, toti cei ce intra in ea pentru a se ruga, de la staretul schitului si pana la ultimul crestin venit la rugaciune, pasesc desculti, lasand incaltarile la intrare.
Intotdeauna esti binevenit aici si esti pus la masa si servit cu bucate simple, calugaresti, iar daca noaptea vine si iti este greu sa mai pleci la drum, se gaseste un pat si o plapuma unde sa te odihnesti peste noapte.
Dar ceea ce face ca acest schit sa fie vizitat de foarte multi oameni este istoria locului. Pe aceste plaiuri a trait "Sfanta Teodora de la Sihla", nascuta la jumatatea secolului al Xvii-lea in satul Vanatori din judetul Neamt. Vrand sa urmeze de mica viata monahala, a fost impiedicata si contrar vointei sale s-a casatorit. Dar dupa un timp s-a retras la manastire, undeva in judetul Buzau. Tara fiind la cumpana drumurilor si vremurile fiind foarte grele, cuvioasa Teodora s-a retras in muntii Vrancei si mai tarziu, cu binecuvantarea staretului manastirii Neamt si a egumenului de la Sihastria, in muntii Sihlei. Acolo a stat departe de lume, numai in post si rugaciune, fara a mai cobori din munti, pana in ziua cand s-a savarsit spre lumea celor drepti. Trupul sau, daruit cu darul sfant al neputrezirii si al facerii de minuni, a fost canonizat in calendarul crestin ortodox roman de la data de 7 august 1992.
Multe a mai suferit si indurat sfanta cat a stat in munti: a trait tot timpul intr-o pestera ce-i poarta numele si unde acum vin crestinii si aprind o lumanare, rugandu-se sfintei. Traia in pustie vara si iarna, fara vreo frica de foame, de frig sau de pericolul de-a fi in calea salbaticiunilor. Se spune ca la un moment dat si lupii s-au obisnuit cu ea si chiar stateau in preajma ei. Cand venea iarna se hranea cu radacini si fructe, iar vara alerga prin padure in cautarea hranei, dar mereu era in post si rugaciune. Uneori, se spune, ii aduceau firimituri de paine, de jos, de la poalele muntilor, de la manastirea Sihastria, pasarile si i le asezau in palma spre a-si mai potoli foamea. Se spala intr-o scobitura de stanca si se imbraca in blanuri de animale.
Aici, departe de lume, la schitul Sihla, vii cu sufletul greu de necazuri si pleci usor ca o pasare. Ai sentimentul ca rugandu-te sfintei, ea te ajuta in fata Domnului.
Tot aici se afla de secole o bisericuta dintr-un singur lemn, care, atunci cand a fost construita, avea pana si cuiele din lemn. Acum este ingrijita de un calugar batran, ce locuieste intr-o casa cu pridvor, sub o stanca ce ai impresia ca se va prabusi dintr-un moment in altul. Inauntru trebuie sa intri aplecat si doar in grupuri de 3-4 persoane, pentru ca biserica este foarte mica. Iar in ea nu se aprind lumanari din cauza pericolului de a nu lua foc.
Dimineata, cand ceata se ridica prin varfuri de brad, cobori prin dreptul casutei in care parintele Cleopa vegheaza necontenit, soptindu-si ruga spre Dumnezeu. In victoria zilei care tocmai incepe, ai senzatia certa ca te intorci dintr-o calatorie in Rai.
Rusu Sorin
Str. Nicu Albu nr. 29, loc. Piatra Neamt, jud. Neamt, cod 5600