Cercul literar de la Academia de Politie
Daca iei drept realitate stirile televizate, te ingrozesti. A devenit aproape un loc comun stirea de la final unde, dupa ce ti se anunta un mare numar de morti si raniti, ti se ureaza "o seara placuta". Asa zisele "stiri din viata" ale Pro Tv-ului (parca s-ar afla la concurenta cu posturi care transmit stiri de pe lumea cealalta) abunda si ele in crime, violuri, abuzuri ale politistilor fata de civili, spargeri si molime misterioase, ca prima serie a "Evenimentului zilei", devenita celebra prin gaina care a nascut pui vii. Un om nevoit ca mine sa stea mai toata ziua in casa, gaseste putine indemnuri de a mai iesi totusi din cind in cind, desi face eforturi sa se tina la curent cu realitatea, cumparind mai toate cotidienele si "zapind" de pe un post pe altul. De curind, insa, am primit o ciudata invitatie de a iesi din casa: eram invitat la o intilnire cu cititorii de la "Cercul literar al studentilor de la Academia de Politie". Am ezitat, desigur, mai ales ca locul, vestita "scoala de la Baneasa", la care ma uitasem cu spaima din masina ori de cite ori trecusem pe linga ea, nu mi se parea deloc frecventabil. Curiozitatea a fost insa mai puternica decit prudenta si, ca sa-mi dau curaj, l-am intrebat pe Mircea Dinescu daca nu vrea sa mearga cu mine. Surpriza: Dinescu a fost de acord, ba chiar l-a adus cu el si pe colegul Dinu Adam. Asa ne-am trezit intr-o frumoasa dupa-amiaza de toamna, doi poeti si un prozator, in curtea fostei scoli de securitate, cu speranta ca locul a fost intre timp exorcizat.
Pina la urma, va rog sa notati, salvarea va veni intr-adevar de la tineri. Ne-am trezit intr-o universitate in care studentii pusesera pentru citeva ore mina pe cirma si se comportau cit se poate de natural, obligindu-i cumva pe mai virstnicii lor profesori sa-i urmeze cuminti. Un baiat cu certe calitati de disc-jockey ne-a anuntat intrarea in amfiteatru pe un ton care-l amintea pe cel al crainicului de la Madison Square Garden, la marile finale de box. In hol se afla o bogata expozitie de caricaturi, baieti si fete care ne puneau intrebari din textele noastre, pe care credeam ca demult nu le mai citeste nimeni, o mentalitate degajata si rationala, o veselie care nu lasa sa vezi in spatele ei nimic sumbru. Pe scurt, studenti care studiaza, de fapt, dreptul, oameni care cunosteau legea dreptului de autor mai bine decit noi, cei interesati, profesori care devenisera timizi fata cu dezinvoltura discipolilor lor si un Dinescu dezlantuit brusc in amintiri dintre cele mai savuroase, din cele 10 luni din "89, in care traise cu Frica-cit-casa-in-spinare, urmarit zi si noapte de oamenii care "studiasera" filajul sau alte metode, in chiar acel amfiteatru, cu zeci de ani in urma. Nici urma de miros de militian in acea incinta, pe care o credeam pentru totdeauna spurcata, iar securistii din amintirile lui Dinescu pareau niste personaje de desene animate, stirnind risete si aplauze. Suna chiar incurajator faptul ca la Academia de Politie de azi exista un cerc literar, nu-i asa? Mircea Nedelciu