Scrisori De La Cititori
O minune pe apa Sucevei
Schitul "Daniil Sihastru"
Stimata d-na Sanziana Pop,
Ma numesc Simionescu Ion si locuiesc in Bucuresti. Citesc revista dvs. cu mare placere si cand intorc ultima foaie, imi pare rau ca "Formula As" nu are mai multe pagini, care sunt o adevarata desfatare (spre deosebire de alte reviste si ziare, care reprezinta surse de stress prin publicarea unor articole despre crime, violuri etc.). Ca urmare a paginilor inchinate in revista dvs. Bucovinei, publicate intr-un numar mai vechi, am profitat de putinele zile de concediu ramase si impreuna cu sotia am pornit spre comuna Straja.
Dupa ce am strabatut blandele plaiuri moldovene si am oprit in Piatra Neamt, ne-am indreptat spre Depresiunea Radauti, ajungand spre inserat in frumoasa comuna Straja. Aici am fost gazduiti de familia Baimacean - o familie de oameni gospodari, foarte primitori si deschisi. Gazda noastra, tanti Rodica (una dintre surorile lui George Cotos, a carui fotografie a fost publicata in cadrul articolului dvs.), este o persoana foarte vesela si are o vorba dulce, bucovineana, cu accente caracteristice, de nu te mai saturi ascultand-o cand povesteste intamplari din viata dumneaei si a familiei. Baiatul cel mare, Petru, si-a rupt din timpul lui (era perioada culesului de cartofi) si ne-a invitat sa vizitam schitul "Daniil Sihastru", schit de o frumusete neasemuita, datorata atat constructiei, cat si amplasarii intr-o zona de vis. Acest schit este mandria locuitorilor din Straja si se afla cam la jumatatea distantei dintre comuna si Manastirea Putna, accesul facandu-se pe un drum forestier (prin spatele Garii din Straja), cale de aproximativ 6 km, in urcus lent, accesibil auto, si apoi pe jos, in urcus accentuat, pe o distanta de aproximativ 4 km, tot pe drum forestier, dar accesibil numai tractoarelor si poate masinilor de teren. Acest drum nu a existat de la inceputul constructiei, in anul 1990. Materialele de constructie au fost carate cu spatele de putinii calugari de la schit si de satenii din comuna. Au fost carate piatra cu piatra (stabilindu-se si un record - aproximativ 12 caramizi duse de un singur calugar), aceasta dovedind dragostea oamenilor fata de acest lacas. Constructia schitului are dimensiunile unei manastiri si a fost inceputa de parintele Pamvu, care s-a prapadit anul trecut, la varsta de numai 44 ani (1953-1997), fiind inmormantat la baza bisericii centrale. Drumul pana la acest schit poate fi considerat un drum al izbavirii, datorat efortului depus de a ajunge pana acolo si bucuriei care iti umple inima, de frumusetea zonei si a linistei care domina acest mic colt de rai. Ospitalitatea si bunavointa cu care am fost primiti si tratati, ne-a impresionat profund. Cu toate ca o parte a bisericii din piatra nu este terminata la interior si schitul duce lipsa de multe lucruri necesare (drumul de acces nu este terminat), zona este minunata, imbie la meditatie si atrage prin salbaticie.
Am dorit neaparat sa va scriu despre acest schit, fiindca despre comuna Straja, despre frumusetile, despre oamenii ei gospodari si patrioti ati scris dvs. Din spusele primarului, la ultimatumul adresat Romaniei de fosta Urss, in 26 iunie 1940, granita ar fi trebuit sa treaca, asa cum a trasat-o Stalin, pe raul Suceava, ceea ce ar fi insemnat ca aceasta comuna, care se afla la nord de rau, sa fie in Ucraina, dar a fost aparata de un grup de sateni cu arma in mana.
Inchei scrisoarea aici, cerandu-mi scuze pentru modul mai putin literar pe care l-am folosit la compunerea ei, avand in vedere ca profesiunea mea nu este inrudita cu literele.
Va multumesc pentru atentia pe care mi-ati acordat-o.
Ion Simionescu
B-dul Aerogarii nr. 2-8, Bl. Ii/1, Sc. D, Ap. 34, Sector 1, Bucuresti, cod 71547, tel. 232.18.63.