Adio, Poldi!
"In afara de Dumnezeu, cred in Shakespeare si in victoria lui asupra calibanilor"
N-a avut timp sa-si ia ramas bun de la nimeni: ziua am vorbit cu Leopoldina Balanuta la telefon - ne-a spus ca stagiunea Teatrului Mic si Foarte Mic s-a deschis si continua cu un repertoriu pe care ea l-a gandit ca o "terapie prin lumina", prin texte si spectacole de mare valoare - si peste noapte, fulgerator, Sfarsitul. Nu ne revenim, nu ne putem reveni de tragica veste: o vom revedea multa vreme cu ochii mintii pe nobila Doamna a scenei si filmului romanesc. Pe inegalabila Maria din "Matca" lui Sorescu, pe Elisabeta Angliei, pe Ranevskaia din "Livada cu visini", Actrita din "Monstrii sacri" sau in cel din urma rol al ei din "O batista in Dunare", rol creat cum numai ea stia sa dea viata si adevar profund dramatic unui personaj. Ce har, Doamne, ce patima a frumosului, ce drum in lumina si poezie, ce demnitate ne-a daruit marea noastra Poldi, de-a lungul atator ani! O rezistenta la rau prin credinta, cum numai Fefeleaga din filmul lui Mircea Veroiu, "Nunta de piatra", interpretata de ea, a stiut sa ne figureze. Vom reveni pe indelete asupra acestei extraordinare alcatuiri de spirit si talent, de noblete si generozitate care a fost, care este pentru multi din noi, in continuare, actrita Leopoldina Balanuta. Transcriem aceste ultime cuvinte ale ei, adresate redactiei revistei noastre, cu ocazia deschiderii stagiunii Teatrului Mic si Foarte Mic, carora le-a daruit ultimele resurse de energie si dragoste.
Terapia prin lumina
"Pentru mine, deschiderea Teatrului Foarte Mic la acest inceput de stagiune a insemnat o bucurie imensa. Un adevarat miracol, in ciuda atator dificultati pe care le-am intampinat de atata vreme, de cand ne straduim sa reamenajam sala din B-dul Carol. Iar faptul ca am inaugurat micul nostru lacas de cultura cu o piesa romaneasca scrisa de o actrita, Tina Ionescu, cu o sensibilitate si o intelegere atat de profunda, mi se pare un al doilea miracol. , regizat de o tanara, Louise Danceanu, a fost spectacolul primit cu multa caldura de publicul bucurestean. Iar mie, personal, de putine ori mi s-a intamplat in viata sa fiu atat de impresionata de un spectacol frumos si atat de apropiat sufletului nostru, al fiecaruia. Pe 25 octombrie vom avea premiera cu o alta piesa de o frumusete tulburatoare, de Matei Visniec, un poem dramatic, parca anume scris pentru doua actrite de mare talent din teatrul nostru: Rodica Negrea si Monica Mihaescu. Ele interpreteaza drama unor victime ale razboiului din Bosnia sau de pretutindeni, unde umbra mortii planeaza asupra noastra, a tuturor. se numeste acest text, scris de un adevarat poet care este Matei Visniec, si incredintat actorului Razvan Ionescu pentru a-l aduce in premiera pe tara in aceste zile. Pentru ca umbra mortii a atins de curand teatrul nostru prin disparitia actorului si regizorului atat de indragit si admirat de noi toti, Dinu Manolache, a dragului nostru Mache, ii dedic, in sufletul meu, acest ultim omagiu. Zilele care vin, va avea loc la Sala Teatrului Mic o alta bucurie a mea si - sunt sigura - nu numai a mea: premiera comediei lui Moliere, "Scoala femeilor", in regia lui Alexandru Dabija. E prima data cand lucram cu acest artist care nu seamana cu nimeni, asa cum nici spectacolele sale nu seamana, prin originalitate, unele cu celelalte. Pentru noi, a fost experienta extraordinara: Sandu Dabija are o franchete, o directete si o onestitate in colaborarea cu actorii, o inocenta specifica unui mare artist, calitate care m-a impresionat intotdeauna. Eu il ador si ii multumesc din suflet pentru ca ne-a oferit aceasta sansa si ca a daruit publicului un spectacol de mare fantezie si valoare. A intrat in repetitie si o alta piesa de mare valoare, , in regia lui Vlad Massacci. Prin aceste evenimente artistice sper sa contribuim si noi cu ceva la o terapie prin lumina, vitala in aceste vremuri de restriste."
Si un ultim gand, incredintat noua cu catva timp in urma de catre marea regretata noastra actrita: "Eu fac aceasta nobila profesie pentru ca in afara de Dumnezeu cred si in Shakespeare, in Prospero creat de el si in victoria acestuia asupra calibanilor."