Bianca Brad
"Eleganta este nativa. Nu depinde de bani!"
Are ochii superbi, frumusete, distinctie princiara, umor sanatos. Daca nu o cunoasteti din film sau de pe podiumul modei, o stiti cu siguranta de pe micul ecran, acolo unde s-a intors dupa o perioada petrecuta in strainatate. Bianca Brad este una din putinele persoane publice, Vip-uri, ce s-au impus in anii "90 prin eleganta si prestanta, o prestanta deloc superficiala, asa cum veti vedea si din recentul interviu acordat "Formulei As"
"Imi place sa vorbesc cu oamenii, sa-i fac sa rada, am meseria care mi se potriveste"
- Bianca, sa incepem cu ce este mai nou in cariera ta. Prezinti in fiecare sambata, la Tele 7 abc, emisiunea de divertisment a postului si pari foarte implicata: ai invitati, faci interviuri pe strada, spui poezioare, esti o gazda totala.
- Da, eu cred ca daca de la bun inceput te implici total in ceea ce faci, asumandu-ti si anumite sacrificii, poti realiza un lucru frumos in orice domeniu. Domnul Aristide Buhoiu a fost ca un mentor pentru mine, m-a sfatuit mereu, m-a indemnat sa am grija in ce emisiuni apar... Apoi, primul lucru pe care l-a facut cand a venit director la Tele 7 abc, a fost sa ma sune: "Bianca, vii aici si facem treaba". Ma atrage aici posibilitatea de a lucra cu o echipa buna, cu colegi draguti, libertatea de a face o emisiune in care ma pot desfasura asa cum vreau eu.
- Se poate spune ca ai deja experienta in domeniu. Cum a inceput aventura ta in televiziune?
- Am ajuns in Televiziune imediat dupa cele intamplate in "89. Telespectatorii se saturasera de vechii prezentatori, doreau unii noi, asa ca s-a apelat la cativa studenti de la I.A.T.F., Academia de Teatru si Film de astazi, printre care m-am numarat si eu. Era ianuarie 1990 si ne-au trimis la Petre Roman, pe atunci prim-ministru. Am ajuns in biroul sau, noi nu stiam ce cautam acolo (nici pana astazi nu am aflat), iar dansul nu intelegea ce vrem de la el. Am stat putin de vorba, a fost foarte prietenos cu noi, fara aere, ne-a strans mana si ne-a urat succes. De acolo, am plecat la Televiziune, am dat probe si am intrat la emisiunea de week-end, realizata de dl. Liviu Tudor Samuila si Cristian Topescu. Apoi, am facut show-uri muzicale, avand ca parteneri pe Razvan Ionescu, Ion Lucian, Mitica Popescu, si au urmat alte emisiuni in care am aparut ca prezentatoare sau invitata. Eram absolut o incepatoare, lipsita de experienta, nu aveam curajul sa ma avant. Acum am calatorit foarte mult, am urmarit diverse posturi de televiziune, mi-am diversificat stilul si sper sa fac si eu ceva bun.
- Ca actrita, te simti implinita in televiziune? Este ceea ce iti doresti sa faci?
- Am inceput sa joc in filme inainte de a intra la facultate; filmul este in continuare pe primul plan pentru mine, asta imi doresc sa fac. Productia de filme este insa foarte slaba si pentru ca film nu se poate, prefer televiziunea, care-mi place foarte mult. De pilda, aceasta rubrica de mesaje, de scurte interviuri cu oamenii pe strada, ma bucura teribil.
- Este o rubrica de succes, tocmai pentru ca apari foarte vioaie, vesela si spontana. Asa esti tu, in general?
- Da, cea pe care o vedeti la acea rubrica sunt chiar eu. E adevarat ca am momente in care sunt foarte inchisa, suparata sau deprimata, ma rog, fiecare trece prin asta, dar imi plac foarte mult oamenii, imi place sa vorbesc cu ei, asa ca asta-i pentru mine o meserie tocmai potrivita. Unul din scopurile mele este sa-i fac pe oameni sa rada, sa se simta bine, fara sa ma fortez, sa invat glume pe care sa le spun la un moment potrivit. E pur si simplu o pornire launtrica, care se manifesta atat pe plan profesional, cat si pe cel personal. Nu stiu daca are legatura cu zodia - eu sunt Varsator si se spune ca Varsatorii sunt cei mai umani dintre oameni, ii inteleg cel mai bine pe cei din jur... Sunt o buna ascultatoare. Vine multa lume la mine si-mi spune ce probleme are, dau sfaturi, se pare ca-s mai buna la a da sfaturi decat la a le urma. Asta mi-e firea. Cred ca vine din familie. Ai mei sunt toti la fel, s-ar putea sa fie ereditar.
Intre actorie si moda
"Eu sunt nascuta in Bucuresti, dar sunt jumatate ardeleanca, jumatate vranceanca. (familia Brad - n.n.), se stie, se trag toti din aceeasi vana, cam toti sunt rude intre ei. Brazii sunt moti din Margau. Chiar ieri m-a intrebat o doamna, la Tele 7 abc: . . Am doi frati mai mari ca mine, eu sunt puiutul, o decretica pot sa spun, un accident, accident fericit pana la urma. Mama a vrut intotdeauna sa fie actrita, n-a putut si si-a pus sperantele in mine. Tatal meu voia ca eu sa ajung doctor, din cauza ca unchiul meu, profesorul Ion Brad, cel cu catina, prezentat si in , era medic, iar fiica sa, verisoara mea - la fel. Au fost scandaluri mari inainte de a da la facultate, pentru ca eu ma opuneam categoric, nu voiam sub nici o forma sa devin medic. Eu voiam sa fac mai multe: ori psihologie, ori turism, ori limbi straine, ma gandeam eventual si la drept. Am avut de unde sa aleg, am ales cu totul altceva si simt ca asta-i efectiv o intamplare."
- Acum, ai momente in care iti pare rau ca din toate astea ai ales actoria?
- Pot sa spun ca-mi pare rau ca nu pot sa-mi fac meseria asa cum vreau eu. Actoria este in Romania o meserie din care se moare de foame. Daca pana-n "89 actorii faceau parte din crema societatii, aveau un nivel, erau respectati si isi puteau permite o viata demna, acum este efectiv jignitor stadiul in care s-a ajuns, sa fie platiti mai prost decat un sofer de firma. Nu regret ca am ales actoria, dar sunt dezamagita de situatia in care s-a ajuns la noi.
- Am vazut cum a inceput experienta cu televiziunea. Sa ne intoarcem la traseul tau in moda si film.
- Am inceput cu un film publicitar pentru Marea Neagra. Apoi, l-am insotit pe fratele meu - care era student si totodata manechin - la o prezentare de moda. O creatoare m-a vazut, m-a placut si asa am intrat eu in moda, luata pe sus de pe scaun, fara concurs, fara sa fiu prezentata de cineva. Am dat probe la un film, n-am obtinut rolul si am plecat din tara cu o prezentare de moda, si la intoarcere m-am intalnit cu secretara de platou, care mi-a zis ca se filmeaza pe Strandul Studentesc. Foarte curioasa, m-am dus acolo si regizoarea m-a recunoscut si m-a bagat imediat in film. Era primul film in care jucam, "Al patrulea gard de la debarcader". N-am intrat in primul an la I.A.T.C., m-am consumat nervos teribil, am vrut sa renunt, sa dau la A.S.E., la turism, sa calatoresc, sa fac cu totul altceva, mai sigur, mai sanatos. Dupa care, in "87, am obtinut rolul principal in "Un zambet de soare", care m-a dat iarasi peste cap, mi-a placut mult, doamna Elisabeta Bostan m-a incurajat si am intrat la I.A.T.C. Ca manechin, am inceput inca din clasa a Xii-a, cand am intrat pe podium in locul unei fete care se imbolnavise. Prima defilare pe podium a fost chiar celebrul Caer, unde toate tarile socialiste isi prezentau o data la patru ani colectiile. Am intrat direct in paine, la cea mai importanta prezentare.
- Cum era ca manechin inainte de "89?
- Meseria asta nu exista, noi eram trecute in acte ca muncitoare sau orice altceva. Pentru mine, care de-abia iesisem de pe bancile scolii si nu stiam de nici unele, era ceva frumos, cu totul deosebit. Dar era si foarte multa rautate, lucru care nu s-a schimbat si nu se va schimba niciodata, mai ales ca acum concurenta si mizele puse in joc sunt mai mari. Eu eram la Apaca, mai erau manechine la Venus, Ucecom, Tricodava, nu stiu daca eram 30 in total. Acum sunt 30 la o agentie doar. Pe atunci nu erau agentii, n-am facut o scoala de machiat, de mers. Toate au venit de la sine, am invatat in timp. Oricum, eu aveam un regim mai special fiind actrita, nu m-am implicat in viata de manechin decat in domeniul prezentarilor, in rest nu aveam contact cu lumea lor. Mereu am fost undeva la mijloc, intre studentii la actorie eram oaia neagra, nu era prea bine vazuta implicarea mea in moda.
"Nivelul civilizatiei este in Romania la pamant. Ma simt ca un om fara tara"
- Eleganta, prestanta ta, sunt native sau un rod al muncii, al perfectionarii?
- Am vazut multe femei imbracate foarte elegant, care in clipa in care incepeau sa se miste sau sa gesticuleze... Eleganta porneste din interior, in primul rand. Degeaba ai bani si te imbraci frumos, daca nu stii sa te pui in valoare. Daca esti sarac, nu inseamna sa fii si murdar; poti fi elegant si cu o rochie ieftina. Eu, la inceput, inainte de a face filme, ma duceam la probe cu rochii cusute de mana, de mama, din materiale ieftine. Nu mergeam la "Eva" sa-mi cumpar o rochie, pentru ca nu-mi permiteam. Eleganta inseamna gust si imaginatie. Exista o eleganta a gesturilor, a vorbirii, o eleganta a comportamentului - de aici porneste totul. Cred ca eleganta este nativa, dar gusturile se si cultiva.
- E momentul sa aflam care sunt pasiunile tale, cu ce iti place sa te ocupi in timpul liber.
- Am o placere nebuna sa decorez spatii si case. Cum intru la cineva in casa, incep sa ma gandesc cum as aranja eu acolo. E la fel ca si cu imbracamintea: cu lucruri ieftine ca pret, dar frumoase, poti sa-ti aranjezi un apartament de 2 camere - aceste apartamente oribile care arata toate la fel, ca niste cutii de chibrituri - poti sa le faci sa arate bine, sa te simti bine in ele; totul e sa ai rabdare si sa stii sa le imbini. Alta pasiune a mea este sa cant. Am imprimat un Cd in Germania, pe piata romaneasca nu a ajuns; contine o singura melodie cu mai multe variante, o piesa lejera de vara, nu neaparat ce-mi place mie sa cant. N-am facut o scoala de muzica, n-am vocea formata a unui cantaret, dar cred ca m-as descurca bine ca interpreta. Sunt multi actori care canta, unii chiar foarte bine. Sa dansez imi place enorm, ma duc rar la discoteca, dar cand intru acolo erup ca un vulcan, nu ma mai intereseaza absolut nimic, ma las condusa de ritm si de cuvinte.
- Ai spus ca ai calatorit mult. Exista un loc care ti-a mers mai mult la inima, in care vrei sa te intorci?
- Parisul, pe care l-am vazut pe fuga. Acolo m-as duce sa stau cel putin doua saptamani, sa-i simt atmosfera. Am calatorit destul de mult, am vazut multe locuri frumoase, fiecare cu farmecul sau. Spre rusinea mea, am calatorit mai mult in afara decat in Romania. Cand eram in scoala, mergeam in tabere si excursii. De curand, am fost in nordul Moldovei, iar meleagurile prin care am trecut sunt superbe: liniste, pace, oameni simpli si buni. M-am relaxat, m-am simtit atat de bine, incat imi doresc foarte mult sa merg acolo mai multe zile, singura, poate chiar sa locuiesc la o manastire. E absolut superb.
- Cum te-ai adaptat in Germania, unde ai locuit cativa ani, cum te-ai impacat cu mentalitatile de acolo, si - la intoarcere - cu cele de aici?
- Am plecat in Germania prin casatorie - stiu ca suna groaznic, pentru ca multa lume alegea calea asta pentru a pleca din tara. Eu sunt foarte legata de aici, de ai mei, poate si de faptul ca aici am reusit sa fac ceva pe cont propriu, singura, fara ajutor. Daca as fi plecat ca o oarecare, ca o persoana care nu a realizat aici nimic, poate mi-ar fi fost mult mai simplu sa ma adaptez, in Germania sau in alta parte. Totusi, m-am adaptat destul de bine, dar niciodata n-as putea sa spun ca acolo-i acasa, asa cum nici aici nu ma simt acasa. Sunt intre doua lumi si ma simt ca un om fara tara: in Germania imi lipseste ceva, in Romania imi lipseste ceva. Nemtii sunt primitori, prietenosi, dar chiar daca stii foarte bine limba lor, vei simti intotdeauna ca nu esti de acolo, ca te afli intre straini.
- Si in Romania ce-ti lipseste cel mai mult?
- Civilizatia. Nivelul civilizatiei este aici la pamant. Cel mai tare ma deranjeaza lipsa de respect - este o mitocanie efectiv iesita din comun, o nesimtire crasa, o rautate, o invidie cumplita. Invidie exista peste tot in lume, dar proverbul cu capra vecinului ne este caracteristic. Faptul ca nu suntem uniti e unul din motivele pentru care stam pe loc si sistemul de valori e total rasturnat. Totusi, de fiecare data cand sunt in Germania si se vorbeste rau de Romania, ii iau apararea, desi undeva in interior stiu ca au de cele mai multe ori dreptate, si asta ma doare. Ma deprima situatia asta, cateodata ma iau cu mainile de cap, dar incerc sa lupt. Cum as putea eu sa schimb ceva? Poate prin emisiunile pe care le fac. Am incercat, intr-un fel foarte modest, sa schimb ceva, atunci cand am scos pe piata o caseta video, despre arta machiajului, pentru fete. Asta, pentru ca am observat ca in Romania sunt foarte multe fete frumoase care, in loc sa se puna in valoare cu machiajul, se vulgarizeaza ingrozitor de tare: au impresia ca daca pun mai mult machiaj atrag privirile si au succes. Nimic mai gresit. Cred ca televiziunea si presa ar trebui sa joace un rol mai activ in educatia oamenilor. De altfel, de asta imi place "Formula As"; vorbesc foarte sincer, este singura revista pe care o cumpar. Multa vreme am decupat rubrica cu "Bunica stie tot", si cand eram in Germania, mama - care are colectia - imi trimitea tot felul de articole decupate din revista. Imi plac interviurile cu actorii romani si straini, imi place ca este o revista instructiva, nu promoveaza vulgaritatile si lucrurile de prost gust cu care-s pline atatea emisiuni si ziare, care nu spun absolut nimic.