Ba, Ghermane!
A facut ceva vilva in ultimele zile prin presa noastra cea "iute varsatoare de singe nevinovatu" eseul programatic al Fundatiei "Pro Transilvania", considerat un manifest prin care se cere federalizarea Romaniei sau, mai pe sleau, autonomia Ardealului. Dintre putinele citate de care presa cotidiana s-a servit pentru a incrimina respectiva Fundatie, citez la rindul meu: "M-am saturat de Romania. M-am saturat de Mitica, de smechereala si tigania pe care le lasa in urma acest nume de tara, Romania". Sau: "Citesc prin ziare ca Bucurestiului, Guvernul a avut grija sa-i aloce de la bugetul "98 o suma mai mare decit a intregului Ardeal. Calatoresc cu masina prin sud si est, si vad diferenta: acolo sint drumuri mai bune, se fac mereu investitii". Sau: "Seriozitatea, eleganta, disciplina - atribute ale Ardealului - au fost invadate de miticisme, de balcanisme ordinare, de civilizatia semintelor de bostan. Era o sansa pentru Romania sa se uneasca cu Transilvania - sa invete cite ceva din organizarea ei, din sistemele ei de valori. N-a fost asa. Romania a inghitit Transilvania - de aceea din trei in trei metri aluneci astazi pe flegmele de pe marile bulevarde."; "Poate de aceea, Europa se termina pe undeva pe linga Brasov. Acolo se termina si Transilvania. Pentru ca in afara de limba si sosele proaste, nu mai avem nimic in comun".
Dintre jurnalistii care au comentat textul, unul singur a observat ca el este redactat la persoana I singular, ca este, adica, un text de autor, si nu o proclamatie care sa inceapa cu colectivul Noi. Acest ziarist este Cornel Nistorescu si din acest motiv interpretarea data evenimentului este mai putin alarmista in "Evenimentul Zilei". Ceilalti s-au repezit pe deal, sa traga clopotele ca la incendiu, adica sa ceara declaratii lui Funar (l-au platit alde Soros) si lui Gavra (curat anticonstitutional, da" umflati-l!). Probabil ca pe Vadim si pe Paunescu nu i-au gasit.
Eu unul as observa intii ca avem de a face cu un autor caruia mai ales expresivitatea limbajului nu-i lipseste si, cum am la indemina o carte aparuta in 1993 in Biblioteca Apostrof, purtind aceeasi semnatura cu a eseului Pro Transilvania - Sabin Gherman - si intitulata "Ba, Ghermane", as mai observa ca autorul insusi s-a ales cu ceva pozitiv din convietuirea cu ragatenii: stilul incisiv, care incepe cu cronicarii munteni, continua cu Caragiale si cu mari pamfletari ca Arghezi. Nu-i putin lucru. Altfel, omul se cam contrazice (da-i sade gigea): dupa ce zice ca in sud si in est drumurile sint mai bune, mai incolo spune ca nu mai avem in comun decit limba si soselele proaste. Oricum, nu-i putin lucru. Ce, parca pe noi, ragatenii, nu ne-a durut inima sa vedem un oras cu prestanta Clujului tirit in mocirla Caritasului (inceput in si mai sobrul Brasov)? Mircea Nedelciu