"M-am saturat de Romania"
Miercuri, 16 septembrie, in cotidianul "Monitorul de Cluj" a aparut un "surprinzator" manifest, pledand pentru autonomia administrativa a Ardealului in raport cu Romania. Manifestul, semnat de jurnalistul Sabin Gherman de la Tvr Cluj, este o emanatie a Fundatiei Pro Transilvania, si este intitulat "M-am saturat de Romania". El sustine ca, in ultimii opt ani, in Transilvania s-a structurat un curent de opinie favorabil separarii de Romania, o tara a "civilizatiei semintelor de bostan", a birocratiei, peschesului si smecherelii. "Europa se termina undeva pe langa Brasov", afirma autorul, Ardealul riscand sa-si piarda specificul daca mai ramane intr-un stat "national si unitar", in care legea o face Mitica, prototipul "smecherelii si tiganiei" politicianului de la Bucuresti. Ardealul ar duce-o mult mai bine gestionandu-si singur veniturile pentru ca, desi contribuie decisiv la buget, sumele ce i se aloca pentru dezvoltarea locala sunt mai mici decat cele alocate unui singur oras, Bucurestiul, capitala tarii.
"Manifestul" nu m-a surprins. in anumite medii internationale circula, de cativa ani, destul de insistent ideea refacerii "Mittel-Europei", a fostului Imperiu Chezaro-Craiesc, fondat de Habsburgi. Chiar manifestul in cauza o reia: unii transilvaneni sperau, la inceputul secolului, "intr-o confederatie de tip helvetic, impreuna cu Ungaria, Cehia si Austria". in unele zone care au apartinut fostului imperiu, s-a si trecut la fapte: "Liga Nordului", partidul lui Umberto Bossi, sustine - nici mai mult, nici mai putin - formarea "Republicii Independente Padania", alcatuita din regiunile dezvoltate din nordul Italiei. Bossi si-a initiat miscarea politica prin aceleasi "argumente": nordul prosper sustine cu veniturile sale sudul subdezvoltat si mafiot. O Padanie independenta i-ar permite sa se bucure integral de roadele muncii sale, in loc sa constate ca miliardele pe care le pompeaza in Sicilia si Calabria dispar fara urma, ca apa de ploaie in desert.
Ideea, repet, este vehiculata deja in diverse medii straine. Ea este, abia acum, expusa clar intr-o publicatie romaneasca. Dl. Sabin Gherman crede ca ar putea deveni o miza politica majora, dar ca, deocamdata, prin expunerea ei, nu s-a realizat decat tragerea unui semnal de alarma. "Fundatia este una total apolitica, iar reactia noastra este una civica la centralismul promovat de Bucuresti" - a declarat el cotidianului "Adevarul". "Daca tot vrem sa luam elicopterele Cobra, nu inteleg de ce oamenii politici se sperie pornind de la un eseu. Sau ar trebui sa le reamintesc acestor oameni politici parerea lui Cioran despre ce a insemnat pierderea sistemului de valori al Transilvaniei. Repet, este o reactie pur civica si nu altceva, si daca cineva vrea sa gaseasca vreo vina, sa caute in alta parte decat la Cluj". Dl. Gherman a precizat ca "eseul" a vizat direct problema neaplicarii Legii administratiei publice locale, in special a descentralizarii bugetelor.
Motivatii de acest fel pot fi gasite, desigur, cu duiumul. in fond, cam in acelasi mod si-a argumentat si dl. Constantin Simirad, primarul Iasilor, propunerea de infiintare a "Partidului Moldovenilor". in acel moment am comentat caracterul diversionist al propunerii, aratand ca ea pare a emana direct dintr-o "idee" vanturata de propaganda sovietica, cea a existentei unei "natiuni moldovene" provenita din slavi romanizati, natiune scindata prin unirea din 1859 a Moldovei cu Valahia. O unificare cu Basarabia, sub tutela Imperiului Rus si - apoi - Sovietic, ar fi fost mai fireasca, Moldova reunificata putand sa beneficieze integral de resursele sale, exploatate salbatic de "boierii" de la Bucuresti. O astfel de idee, sustineam, viza dezmembrarea Romaniei, acuzata in tezele leniniste ale Internationalei Comuniste de "imperialism". Partidul d-lui Simirad, justificat prin necesitatea asigurarii unei dezvoltari economico-sociale echilibrate pentru una dintre cele mai defavorizate regiuni ale tarii, risca sa creeze confuzie in electorat, adaugand optiunilor "clasice" ale acestuia o perspectiva federalista si autonomista ce poate avea consecinte politice grave.
Aceleasi consecinte le poate avea si ideea expusa in "eseul" d-lui Gherman. Miza politica jucata de el este mult mai complexa decat simpla trimitere la neaplicarea Legii administratiei publice locale. Dl. Gherman scrie ca "ma rog in fiecare seara sa se termine odata cu Tokes Laszlo, cu aberatiile lui etnice impotriva tuturor". Dar, propunand federalizarea Ardealului, ca sa il scape de Miticii romani, de "flegmele de pe marile bulevarde" pe care "din trei in trei metri aluneci" datorita lor, el nu observa ca face exact jocul cunoscutului episcop, al curentului iredentist-radical pe care acesta il reprezinta. in recenta reuniune de la Cernatu de Jos, dl. Tokes a cerut nu numai infiintarea unei universitati maghiare de stat, ci si "autonomia tinuturilor secuiesti", federalizabile - intr-o prima etapa - cu statul roman. Dl. Tokes exacerbeaza, probabil, momentan anume cerinte ale etniei din care face parte, pentru ca partidul ei politic, Udmr-ul, sa isi atinga obiectivele maximale fixate in prezent. in paginile "As"-ului am mai scris ce inseamna - din punct de vedere cultural - o universitate maghiara de stat, si ce semnifica solicitarea obstinanta a plasarii ei la Cluj.
Dl. Gherman ar fi trebuit sa citeasca reactiile unor cunoscute personalitati maghiare din Ungaria si din strainatate, publicate de cotidianul budapestan "Nepszava", din 12 septembrie, ca urmare a propunerilor "Forum"-ului de la Cernatu de Jos si a replicilor Udmr-iste. "Daca s-ar infiinta o universitate (de stat - n.n.) de limba maghiara - declara dl. Schopflin Gyorgy, profesor londonez de origine maghiara - atunci romanii chiar ca ar trebui sa accepte faptul ca tara lor nu este doar statul romanilor, ci si al maghiarilor. inteleg ca acest lucru este foarte dureros de recunoscut, deoarece trebuie depasite prejudecati de mai multe generatii". Dl. Schopflin o spune clar: solutia este federalizarea, excluderea caracterului unitar si national al statului roman. Ce se poate intampla cu o federatie, atunci cand uneia din parti nu-i mai convine, stie toata lumea. Oare "eseistul" nu realizeaza cum s-ar sfarsi o asemenea "miscare", mai ales ca, prin acordarea celei de-a doua cetatenii etnicilor maghiari din Transilvania - si in urma expansiunii economice a capitalurilor unguresti numai in aceasta zona - minoritarii se vor simti mult mai atasati, nu de "Transilvania mea", ci de patria-muma? Este aceasta perspectiva mai "trandafirie" decat coabitarea cu "Mitica", fie el si acela cu care "in afara de limba si sosele proaste nu avem nimic in comun"?
Dl. Gherman viseaza la un fel de "Mittel-Europa" de tipul celei propuse de Carol I, ultimul imparat al Austro-Ungariei. Carol I propunea, in manifestul "Catre popoarele mele", federalizarea imperiului pe baza unor drepturi egale ale etniilor componente. El afirma insa aceasta idee in momentul prabusirii dublei monarhii. Ca stranepot al unui om care a reprezentat Marginimea Sibiului la Marea Adunare de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918, stiu ca romanii au respins-o in bloc, cu tot riscul unirii cu "civilizatia semintelor de bostan", al invadarii seriozitatii, elegantei si disciplinei ardelenesti "de miticisme, de balcanisme ordinare". Romanii din Ardeal au simtit, de prea multe ori, ce a insemnat sa te increzi in cadourile stapanitorilor, facute mai ales in momente de ananghie. Cei mai multi nu au uitat inca ce s-a intamplat in Ardealul ocupat de hortysti in 1940. Si, apoi, problema d-lui Gherman poate fi pusa si invers si, dupa 1918, chiar a si fost pusa: Romania a invatat, si va invata inca, din organizarea Transilvaniei, din sistemul ei de valori. Cu conditia ca transilvanenii sa isi impuna, prin seriozitate, eleganta si disciplina superioritatea organizarii si a valorilor definitorii.
Problemele care i-au impins pe d-nii Simirad si Gherman la formularea tezelor federaliste, problemele care ii potenteaza pe extremistii maghiari din Transilvania la intinsul corzii la maximum sunt cu totul altele. Prima, si cea mai importanta este criza economica. Dupa raptul sistematic practicat de fostul regim, puterea instalata in noiembrie 1996 nu s-a dovedit a fi cea mai fericita alegere. Pe fondul aceluiasi sistem birocratico-administrativ, au continuat fenomenele de blocaj, coruptie, nepasare. Si vinovati nu au fost doar Miticii din Valahia, de la Bucuresti, ci si transilvanenii sau moldovenii nostri buni, politicienii pe care ardelenii - romani sau maghiari - si moldovenii i-au ales. Noua putere ar fi trebuit sa schimbe radical sistemul administrativ, sa impuna instantele morale - aplicabile si ei insasi - care sa curete societatea de efectele perverse ale practicarii "dublului adevar" de tip comunist. Daca tranzitia economiei ar fi reusit, daca formula productiei concurentiale s-ar fi aplicat cu adevarat, daca in locul intereselor meschine, individuale sau de grup, ar fi prevalat in Reforma interesul comun, atunci s-ar fi putut vorbi nu numai de generalizarea unui model de civilizatie, ci si de posibilitatea integrarii intr-un sistem civilizat, cel propus de structurile europene si euro-atlantice. Rezolvarea problemelor economice ar fi minimalizat, daca nu chiar ridiculizat, si iredentismul unui Tokes Laszlo, si federalismul unui Sabin Gherman sau Constantin Simirad.
Acest obiectiv presupunea insa si rezolvarea altei probleme majore: cea a intaririi autoritatii statului de drept. Or, la Bucuresti se produce acum o disolutie a autoritatii, o generalizare a actiunilor fara lege si in dispretul legii. Cum se explica faptul ca toate "marile campanii" lansate de noua putere au esuat lamentabil? Cum se pot sustine deciziile aiuritoare si contradictorii ale administratiei? Ce fel de actiune, "hotarata si decisa", a administratiei este aceea in care fiecare partener, impus dupa algoritm, face ce vrea? intrebarile ar putea continua. Riscurile nerezolvarii problemei sunt imense: electoratul ar putea viza o dictatura ce ar izola tara; minoritatile ar putea ajunge la provocarea unor miscari armate; economia s-ar putea prabusi definitiv. Pe termen lung, consecintele ar fi inimaginabile. Dumnezeu sa apere Romania!