Vara, sasii se intalnesc acasa
An de an, pentru tot mai multe comune din Ardeal locuite odinioara de sasi, vara reprezinta timpul intalnirilor pe plaiurile natale, ale celor plecati din tara, cu cei care traiesc aici. Pana in 1990, intalnirile sasilor nascuti in diferite sate, comune si orase din Ardeal si plecati in Germania, Austria, Elvetia, S.U.A. sau Canada se petreceau la Dinkelsbhl, o mica localitate pitoreasca din Bavaria, a carei arhitectura aminteste de cea a burgurilor transilvanene, dar si in alte localitati din Germania sau din alte tari din vest.
Dupa caderea cortinei de fier, cand din Romania a mai plecat un val urias de etnici germani (100.000 in 1990), se parea ca soarta minoritatii germane era pecetluita. Iata insa ca incet-incet, cei emigrati au venit in numar tot mai mare sa-si petreaca vacanta de vara in tara lor natala. In timpul acestor sederi s-a nascut ideea de a organiza intalniri alternative in Romania.
Asa s-a intamplat, de exemplu, in cazul sibienilor, care din 1994 se aduna o data la doi ani in Sibiu. La randul lor, svabii banateni, care se intalneau anual la Ulm, si-au amintit de patria lor, participand de vreo sase ani incoace la intalnirea svabilor la Timisoara. Tot asa si svabii satmareni. In febra intalnirilor, s-au aflat si in acest an mai multe localitati. Dar inainte de a relata despre aceste evenimente, sa clarificam ce sunt aceste intalniri.
In centrul lor sta dorinta sasilor de a petrece impreuna una sau mai multe zile, de a se ruga impreuna, de a canta, de a dansa si a povesti, si astfel cei de "dincolo" si cei "ramasi" sa se ajute reciproc in pastrarea identitatii, a comunitatii de limba, traditii, istorie etc.
Grija pentru traditii si identitate, pentru pastrarea legaturii intre entnicii germani de pretutindeni sta in spiritul cunoscutei "boli" a sasilor de a se organiza in asociatii, vecinatati, menite sa inchege comunitatea, s-o intareasca. Lucian Blaga a fost unul dintre putinii romani care au observat si descris acest spirit, ca ceva care se poate intelege privind cetatile sasesti bine fortificate, construite din secolul 13 incoace, menite sa apere comunitatea de atacurile turcilor, dar totodata ducand - din obisnuinta - la izolarea fata de lumea din jur, respectiv fata de ceilalti. Este pentru multi o enigma cum acest popor - inchegat de-a lungul secolelor din colonistii germani veniti din diferite localitati de pe Rin si Mosela, dar si din actualul principat al Luxemburgului - si-a pastrat de-a lungul a opt secole si mai bine limba materna.
Un raspuns posibil il dau chiar intalnirile din acest an, care vor culmina cu a opta adunare a tuturor sasilor, care va avea loc la Biertan, in judetul Sibiu, pe 19 septembrie, manifestare dedicata marelui reformator si umanist sas Johannes Honterus, de la a carui nastere se implinesc 500 de ani.
Sebes-Alba
Aici s-au reunit timp de trei zile, la sfarsitul lui iulie, 200 de sasi, dintre care peste 130 venisera din Germania. In centrul intalnirii, cea de-a doua dupa 1990, s-au aflat doua slujbe religioase, celebrate in biserica evanghelica. Preotul paroh Georg Junesch i-a salutat pe toti cu cuvintele: "Nu este important unde este domiciliul cuiva, important este ca ne-am adunat aici, in casa Domnului. Aceasta a doua intalnire la Sebes este o noua incercare de a da respectul cuvenit originii noastre, deci o incercare a sasilor sebeseni de aici si de pretutindeni, de a gasi un drum comun spre viitor, ca o familie mare care nu mai este despartita de granite".
Dupa slujba, in curtea casei parohiale, toti s-au asezat la mese, la o cafea, o bucata de cozonac sau o bere si au depanat amintiri: si unde s-ar putea depana mai bine amintirile decat in locul in care te-ai nascut... Excursii spre lacul de acumulare Oasa si la manastirea Ramet sau la Alba Iulia au starnit, de asemenea, amintiri legate de locurile natale.
Amnas
Cam tot atatia sasi au venit in 2 august la Amnas - un sat asezat pe timpuri pe drumul pe care postalionul circula de la Sibiu la Alba Iulia, si care astazi este legat de lumea civilizata de un drum anevoios, prafuit - pentru sarbatorirea a 100 de ani de la terminarea constructiei noii biserici in stil neoromanic, biserica ridicata in timpul record de 2 ani (1896-1898), dupa ce in 1875 vechea biserica din cetatea fortificata ce strajuia mijlocul localitatii de pe o culme a fost demolata.
Atunci, la sfarsitul secolului trecut, comunitatea sasilor evanghelici numara mai multe sute de suflete, si astfel lacasul pe care l-au construit era monumental si arata ca aceasta comunitate este vie in adevaratul si in crestinescul sens al cuvantului. In predica sa, in biserica arhiplina, preotul Dietrich Galter, protopop al districtului Sibiu, a si numit aceasta biserica un "far al lui Hristos". In jurul acestui far s-au adunat nu numai amnasenii "bastinasi" sau veniti in vizita, ci si enoriasi evanghelici din comunele invecinate, cum ar fi Cristian, Rusciori, Sura Mica, Turnisor, care impreuna formeaza o comunitate noua. O comunitate ce depaseste granitele - odinioara foarte stricte - dintre diferitele localitati, granite care in contextul plecarii masive a etnicilor germani nu-si mai aveau rostul. De ce? Cu cat numarul etnicilor germani scadea, scadea si moralul celor ramasi, care nu mai aveau puterea sa organizeze sarbatorile traditionale. Noua formula i-a adus iarasi aproape, permitandu-le sa se bucure de ceea ce tine de insasi existenta lor ca etnie: comunitatea!
La Amnas, cei veniti au fost primiti de gazde ospitaliere. 41 de sasi mai traiesc aici si ei au sacrificat un taur pentru a gati o gustoasa tocana traditionala, pentru care merita sa iei asupra ta stresul unei deplasari pe "coclauri".
Seara, intalnirea a continuat la caminul cultural, inchiriat de patronul firmei "Saximpex", Georg Zachres, sas originar din Amnas, care traieste in Germania, dar care a construit in comuna natala o fabrica de paste fainoase. Zachres a pregatit pentru oaspeti ciorba de burta si mici, mult gustate mai ales de catre cei veniti in vizita din Germania.
Garbova, judetul Alba
Ca la o nunta mare s-au simtit cei aproape 250 de garboveni, veniti cu mic, cu mare in comuna lor natala, pentru a participa la prima intalnire in Romania. (Pana acum se intalneau alternativ la Stuttgart si la Mnchen). Si nimeni nu a regretat ca a venit: au putut asista la doua slujbe religioase, sambata si duminica (15 si 16 august) si s-au distrat copios. D-na Katharina Thiess a pregatit un adevarat ospat, din care nu au lipsit supa de gaina cu taitei, friptura, sarmalele si tot felul de prajituri. Totodata, s-a dansat pe muzica traditionala. Imbucurator a fost faptul ca la Garbova au fost prezenti multi tineri - un semn de speranta pentru viitorul acestor manifestari.
Carta, judetul Sibiu
Pentru a se intalni intr-o duminica de vara, cartenii de acasa si din Germania nu au nevoie de multe pregatiri. Dat fiind faptul ca o serie de carteni mai in varsta plecati in Germania petrec de mai multi ani vara in comuna natala, intr-o anumita duminica din august, s-a nascut obiceiul de a se intalni dupa amiaza in curtea casei parohiale, sub umbra teiului secular, pentru a depana impreuna amintiri.
Anul acesta, teiul a fost doborat de o furtuna puternica si in duminica aleasa ploua, asa ca intalnirea a fost mutata in sala caminului cultural, unde la mese intinse, fiecare a venit cu bunatati pregatite de acasa: prajituri, cozonac, vin de casa, tuica din productia proprie. S-au intins la vorba, s-au servit unii pe altii. Si ce este mai frumos decat sa stai la un "paharel de vorba" impreuna cu ai tai, povestind tot felul de intamplari... Din pacate, spunea fotoreporterul Fred Nuss, nimeni nu a avut inspiratia sa inregistreze tot ce s-a povestit pentru a avea "subiecte de pornire" si pentru la anul.
Altana, judetul Sibiu
Luand exemplu de la sasii si landlerii din zona Sibiului, sasii din vreo zece comune din Valea Hartibaciului s-au intalnit anul acesta a doua oara si de aceasta data in 22 august, la Altana. Aici a plouat cu galeata, dar totul a fost pregatit "ca la sasi", din timp, pentru orice vreme. Vineri, femeile au pregatit gustoasa placinta "Hanklich" in doua variante: cu smantana si cu oua, si cozonac cu nuca, din 60 kilograme de faina, 30 kilograme de zahar, 10 kilograme de nuci, 30 de pachete de unt, 400 de oua si lapte, unt si smantana de bivolita.
Barbatii au curatat si maturat drumul spre biserica din deal, in care duminica a inceput cu o slujba religioasa intalnirea.
Oaspetii si cei "bastinasi" au fost primiti de fanfara din Stejeris, completata cu suflatori din Altana si din Germania.
Dupa slujba, toti s-au indreptat spre sala caminului cultural, unde totul era pregatit frumos. Fanfara s-a asezat la masa pregatita special pe scena si harnicele femei au servit crenvursti fierti, bunatatile de "Hanklich", cafea, bere, sucuri, vin. S-a cantat, s-a dansat, s-a discutat pana seara, cand ciurda de bivoli a venit in comuna. Acesta a fost punctul final al intalnirii, pentru ca cei din Altana stiu ca animalele nu cunosc duminici...
Poate aceste intalniri vi se par oarecum identice in ceea ce priveste derularea lor. Dar fiecare a avut un farmec aparte, dat de specificul locului, care in timp si-a pus amprenta si pe firea oamenilor. Din pacate, nu am putut relata despre toate aceste manifestari. Intalniri au mai avut loc in judetul Brasov - la Viscri si la Brasov, in judetul Sibiu - la Cisnadie si la Apoldu de Sus; de asemenea, la Bistrita, unde intalnirea a tinut vreo doua saptamani... Beatrice Ungar