Alex Stefanescu
In fiecare zi, citesc si scriu...
...iar sambata si duminica le folosesc ca sa citesc si sa scriu mai mult ca de obicei, pentru ca in zilele lucratoare intervin si alte obligatii (de exemplu, sa ma cert cu Alexandru Mironov in Consiliul de administratie al Tvr).
Aceeasi utilitate are pentru mine si concediul. Il consider o secventa de timp in care pot, in sfarsit, sa citesc si sa scriu cat vreau. Anul acesta, concediul a constat in zece zile petrecute la Casa Scriitorilor de la Neptun. Am citit, am scris si m-am uitat, recunosc, si la femeile fara sutien de pe plaja. Singurele ore pierdute au fost cele in care am polemizat cu Octavian Paler pe teme politice si cele in care am vanat cu un prosop tantarii din camera. La intoarcerea in Bucuresti, aveam un mare elan: eram hotarat sa scriu cartea vietii mele. Iata insa ca mi s-a stricat un robinet de la baie. Nu aceasta avarie m-a descurajat, ci discutia cu instalatorul. Dupa ce a terminat lucrarea (asa a numit-o el: "lucrarea"), i-am platit cat a cerut, dar am simtit nevoia sa-i fac si un cadou.
- Vreau sa va ofer cateva carti, i-am spus.
- Carti?! s-a mirat instalatorul. Ce sa fac cu ele?
- Sa le cititi.
- Dar eu n-am citit in viata mea nici o carte.
- Bine, atunci va rog sa ma scuzati.
Dupa plecarea instalatorului, m-am asezat la masa de scris si n-am mai reusit sa scriu nimic. Si poate n-as fi scris nici aceste randuri daca minunatea mea prietena, Sanda Anghelescu, nu m-ar fi convins s-o fac.